Istoria unui bătrân: „O pildă înțeleaptă despre cum se alege cea mai bună soție”

Odată mai mulți nepoți și-au întrebat bunicul: „Spune-ne, cum ai putut să nu te cerți cu soția ta jumătate de secol? Tot satul vorbește despre asta. Cum e posibil?

Știți că înainte tinerii se întâlneau la diferite manifestări, iar apoi băieții petreceau fetele acasă. Și eu într-o seară mergeam cu o tânără de mână, o petreceam acasă. La un moment dat, fata mi-a dat drumul de mână și s-a dat la o parte. Atunci am înțeles că eu mergeam direct spre o băltoacă plină cu apă, după ce am trecut de aceasta, fata iar m-a apucat de mână. M-am îndreptat în mod intenționat spre o altă baltă, iar fata iar și-a desprins mâna.

Seara următoare, cu altă fată, am procedat la fel. Și această fată se ferea de apă, dar pe mine mă lăsa să mă stropesc, fără să mă avertizeze că urmează o băltoacă.

În a treia seară, același experiment l-am făcut: mă apropii de baltă, dar fata de lângă mine nu se depărtează, mă ține strâns de mână, se face că nu observă apa și ne udăm ambii. Probabil nu a observat băltoacă, mă gândesc eu. Dar mare mi-a fost mirarea, când la următoarea baltă-a procedat la fel. De atunci, înfruntăm toate greutățile împreună, ne iubim de jumătate de secol, ne ținem de mână și nu ne certăm.

La cele auzite, bărbații, care erau de față, au rămas cu gura căscată, iar unul dintre ei a zis: „Tu, bunicule, de ce nu ne-ai spus mai demult cum să ne alegem soțiile? Poate avea să fim și noi mai fericiți!