Un bărbat cu un câine mergea pe un drum lung, sălbatic și obositor. Tot mergând, cei doi obosiseră foarte mult. Dintr-o dată în fața lor apăru o oază! Porți frumoase, iar în spatele lor – muzică, flori, murmur de râuri, într-un cuvânt – relaxare.
— Ce este asta? — a întrebat drumețul portarul.
— Este raiul, tu ai murit, iar acum poți intra pentru odihna veșnică.
— Este apă acolo?
— Câtă vrei: fântâni curate, bazine răcăritoare…
— Și de mâncare este?
— Da. Tot ce dorești.
— Dar am câinele cu mine.
— Îmi pare rău domnule, dar câinile va trebui să rămână aici.
Atunci drumețul a decis să mergă mai departe cu animalul său, lăsând în urmă porțile promițătoare. După puțin timp, în calea lor a apărut o fermă. Și aceasta era păzită de un portar.
— Aș dori puțină apă, l-a rugat drumețul.
— Intră, înăuntru este o fântână.
— Dar câinele meu?
— Lângă fântână este un bol din care poate să bea.
— Aș putea cere și puțină mâncare?
— Te pot servi din cina mea.
— Dar pentru câine?
— O să facem rost de un os.
— Dar ce loc este acesta?
— Este raiul.
— Cum adică? Portarul unui palat din apropiere mi-a zis că raiul este acolo.
— V-a mințit. Acolo este iadul!
— Și cum puteți tolera acest lucru, aici în rai?
— Pentru noi e foarte util. Până la rai ajung doar cei care nu-și lasă prietenii singuri.
Uneori calea spre rai poate fi îngustă, abruptă, prăpăstioasă şi cu mulţi ciulini. Dar important este să nu te abați de la ea și să nu-I lași pe cei apropiați pe lângă ea.