Odată, un bătrân stătea la porțile unui oraș. Un tânăr s-a apropiat de el și l-a întrebat:
-Nu am fost niciodată prin părțile acestea. Spune-mi bătrâne, ce fel de oameni trăiesc în acest oraș? Bătrânul s-a uitat lung la el și i-a răspuns cu o întrebare:
-Dar ce fel de oameni erau în acel oraș de unde ai plecat?
-Erau oameni egoiști și răutăcioși. De fapt, anume din acest motiv și am plecat de acolo.
-Aici vei întâlni exact astfel de oameni! – i-a răspuns scurt bătrânul.
După puțin timp, un alt tânăr s-a apropiat de același loc și i-a pus aceeași întrebare:
-Abia am ajuns. Spune-mi, bătrâne, ce fel de oameni trăiesc în acest oraș?
La care bătrânul, ca și mai devreme, i-a răspuns cu aceeași întrebare:
-Dar ce fel de oameni trăiau în orașul de unde ai plecat?
-Ooh, erau suflete bune, ospitaliere și nobile! Mi-au rămas mulți prieteni buni acolo și nu a fost deloc ușor să mă despart de ei.
-Aici vei găsi exact astfel de oameni! – a răspuns bătrânul.
Toată această scenă era urmărită dintr-o parte de un orășean, care se învârtea în jurul carului său. Nedumerit, acesta s-a apropiat de bătrân și l-a întrebat:
-Nu înțeleg nimic! De ce unuia i-ai spus că aici trăiesc oameni răi și egoiști, iar altuia că aici trăiesc oameni buni și nobili? De ce?
-Peste tot sunt atât oameni buni, cât și oameni răi… Pur și simplu, fiecare găsește doar ceea ce știe să caute și vede ceea ce dorește să vadă!