Odată după predică, Buddha era înconjurat de un număr mare de oameni. Predica s-a referit la arta de a urmări Dharma, în sanscrită însemnând scopul vieții. Iar oamenii, care erau în mulțime au început să-l întrebe pe Buddha cum să-și găsești vocația, cum, înconjurați de grijile lumești, să-și recunoască necesitățile adevărate și să-și creezi fericirea?
„Este bine să obții controlul asupra minții, care este nărăvașă și fluctuantă, și care se năpustește către ceea ce dorește, o minte îmblânzită aduce fericirea”, a menționat Buddha și le-a propus oamenilor să participe la exercițiul său preferat.
„Imaginați-vă că aveți tot ce vă doriți: bani, case, prieteni, faimă, putere. Că sunteți inteligenți și frumoși, sunteți sănătoși, că aveți un post de muncă plătit, că aveți bani să călătoriți – tot ceea ce credeți că vă este indispensabil. Aveți tot ce vă doriți în lumea aceasta. Vă treziți într-o dimineață cu toate visele realizate, ce veți face?”.
La început, era foarte greu pentru oameni să-și imagineze realizarea tuturor dorințelor, pentru că gândurile erau direcționate spre nevoile zilnice, dar după mai multe încercări câteva persoane au reușit. Cineva a vorbit despre educarea copiilor, altcineva și-a imaginat cum studiază astrologia, iar al treilea a vrut să construiască orașe care erau confortabile pentru viață. Iar cineva a spus că dacă are totul, el va merge să-i facă fericiți pe cei săraci.”
„Tocmai mi-ați spus despre scopurile care le aveți, rămâne doar să nu pierdeți timpul și să lucrați fizic și emoțional pentru ca să le realizați”, a concis Buddha.