Odată am întâlnit o soție de preot, care mi-a povestit o întâmplare. Când era tânără și născuse primul copil, ea nu credea că poți educa copilul cu ajutorul bătăii, deși această metodă era foarte răspândită pe atunci și, din păcate, încă mai rămâne a fi.
Când copilul avea 4 – 5 ani, el a făcut așa o poznă încât soția preotului a decis, indiferent de principiile sale, să-i dea câteva vărgi la fund, pentru prima oară în viață. Femeia i-a spus fiului să iasă în curte și să găsească singur o vargă, cu care acesta va fi pedepsit.
Băiatul a lipsit ceva timp, iar atunci când s-a întors, fața lui era udă de lacrimi. El i-a spus: „Mamă, nu am reușit să găsesc o vargă, dar am adus o piatră, pe care o poți arunca în mine.”
În acel moment, mama a înțeles, cum arăta această situație din punctul de vedere al copilului: dacă mama mea vrea să-mi provoace durere, atunci nu există nicio diferență cum o va face, ea poate să mă lovească și cu o piatră.
Mama și-a luat fiul în brațe și ei au plâns împreună. Femeia a pus piatra pe un raft de la bucătărie, pentru ca aceasta să-i amintească, că bătaia nu este o soluție!
Copiii noștri privesc televizorul și văd, cât de multă agresivitate există pe pământ. Posibil, ei cred că aceasta este unica modalitate de a soluționa toate problemele. Și noi, chiar acum, în casa noastră le putem arăta, că există și altă cale. Este ceea ce putem face pentru lumea aceasta, pentru viitorul ei.
Noi toți avem nevoie de o piatră pe raftul de la bucătărie, ca să nu uităm de acest lucru!