Într-o zi am întâlnit o soție de preot, care mi-a povestit o întâmplare din viața ei. Când era tânără și născuse primul copil, ea nu credea că poți educa un copil cu ajutorul bătăii, cu toate că această metodă era răspândită pe atunci.
Dar, când fiul ei avea 4 sau 5 ani, el a făcut o poznă și soția preotului a hotărât să-i dea câteva vărgi la fund, pentru prima oară în viață. Deci, femeia i-a spus să meargă în curte și să găsească o vargă, cu care va fi pedepsit.
Copilul a lipsit ceva timp, iar când s-a întors, fața lui era umedă de lacrimi. El a spus: “Mamă, nu am găsit nicio vargă, dar am găsit o piatră pe care o poți arunca în mine”.
În acel moment, mama și-a dat seama, cum arăta această situație din punctul de vedere a copilului: dacă mama mea vrea să mă rănească, atunci nu există nicio diferență cum o va face, poate să o facă ușor cu ajutorul unei pietre.
Mama și-a luat fiul în brațe și au plâns împreună. Femeia a pus piatra pe un raft de la bucătărie, pentru ca aceasta să-i amintească că bătaia nu este o soluție!
Copiii noștri se uită la televizor, văd câtă agresiune există pe pământ și pot crede că aceasta este singura modalitate de a rezolva toate problemele. Noi trebuie să le arătăm că există o altă cale. Nu toți vom ajunge la piatra de pe raftul bucătăriei pentru a ne aminti: “Spune nu violenței!”