Odată, un tânăr nefericit a ajuns la un bătrân înțelept, în căutarea unei soluții pentru viața lui tristă. Bătrânul l-a îndemnat să pună o mână de sare într-un pahar cu apă și apoi să o bea.
-Ei cum, e gustos? – a întrebat înțeleptul.
-Îngrozitor… – a răspuns tânărul, scuipând apa.
Bătrânul a râs, apoi l-a rugat pe tânăr să ia o altă mână de sare și să o arunce în lac. Amândoi au mers tăcuți spre un lac din apropiere, unde tânărul a aruncat mâna de sare în apă.
-Acum bea apă din lac, – i-a spus bătrânul.
Când apa se scurgea de pe bărbia tânărului, înțeleptul a întrebat:
-Ei cum, e gustos?
-Nu-i rău! – a răspuns ucenicul.
-Ai simțit sarea? – a întrebat bătrânul.
-Nu, – a observat tânărul.
Bătrânul înțelept s-a așezat alături de acel tânăr tulburat, i-a luat mâinile și a spus:
-Durerea vieții este sarea pură, nici mai multă, nici mai puțină. Cantitatea de durere în viață rămâne neschimbată, exact așa.
Însă, cantitatea de durere pe care o simțim depinde de recipientul în care o punem. Prin urmare, atunci când suferi de durere, singurul lucru pe care îl poți face este să-ți mărești sentimentul de percepție. Nu mai fi un pahar. Devino un lac.