Cea mai filosofică și profundă pildă: o conversație cu Universul despre modul în care ne tratăm dorințele

O poveste-pildă filosofică și profundă a psihologului Iulia Rubleva despre modul în care ne tratăm dorințele.

– Dragă Univers!
Îți scrie Maria. Vreau să fiu fericită! Te rog să-mi dai un soț iubitor, aș dori și un fiu de la el, iar eu, în schimb la tot ce doresc nu voi accepta noua ofertă de muncă, unde se plătește mai mult și îmi este mai convenabil să ajung cu transportul.
Cu respect, Maria.

– Dragă Maria!
Sincer, chiar m-a pus pe gânduri când am văzut ce ai scris despre noul serviciu. Nici măcar nu știu ce să spun. Poți cu siguranță să accepți noua ofertă de muncă, între timp eu voi căuta un soț pentru tine.
Succese! Universul vostru.

– Dragă Univers!
Îți mulțumesc că ai răspuns repede! Dar … bunica mi-a spus o vorbă: cui i se dă mult, acela are multe de îndurat. Îmi este frică că voi avea de toate, și pentru asta îmi vei tăia piciorul când voi trece peste traseele de tramvai? Nu, să facem așa: merg la noul loc de muncă, îmi vei da un soț, dar pentru asta sunt gata să trăiesc într-o locuință mică și veche pentru tot restul vieții mele. E bine așa?

– Dragă Maria!
Am râs, când am citit despre picior. Semnificația cuvintelor bunicii este complet diferită: cărui i se dau multe abilități, talente, cunoștințe, de la acele persoane oamenii se așteaptă la mai multe. Știu că plănuiești să cumperi un apartament cu două odăi, atunci cumpără cu pace. Păstrează-ți piciorul 🙂

– Dragă Univers!
Am fost încântată să citesc despre picior. Voi avea un soț, un fiu, iubire, apartament și un picior întreg. Adică, două picioare. Ce îți datorez pentru asta?

– Maria!
De ce vorbești cu mine de parcă aș fi o agenție de colectare a datoriilor? Ți-am spus vreodată că îmi datorezi ceva?

– Da! Adică, nu. Nu poate să fie totul bine, știi? Astăzi am plâns toată noaptea: am dat prima taxă pentru apartament. E minunat, cu priveliștea spre râu. Probabil că soțul meu va fi un urât. Spune-mi drept. Practic, sunt gata pentru asta.

– Dragă Maria!
Soțul, desigur, nu va fi Brad Pitt. Zilele acestea te vei întâlni cu el. Da, răspund la întrebarea ta: este posibil ca totul să fie bine. În principiu, nu-mi pasă dacă mă roagă  cineva de bine sau rău. E important ca omul să știe exact ce-și dorește.

– Dragă Univers,
Este posibil ca să fie bine pentru mult timp? Deci, sunt de acord că peste cinci ani să curgă tavanul …

– Maria,
Îți voi răspunde sincer. Binele poate dura mult, dar intensitatea lui nu va fi aceeași mereu. Totul se va schimba, doar ce este mort nu se va schimba. Și când se va schimba ceva, îți va părea că totul este rău.

– Dragă Univers!
Numai nu piciorul!

– Maria,
Nu mai negocia cu mine ca la piață, te rog! Nu sunt responsabil de soartă. Treaba mea este să dau persoanei ceea ce vrea. Singura mea solicitare este: atunci când vei fi complet fericită, vei fi încărcată cu putere. Tu coși bine. Să te ocupi de cusut, e un lucru necesar în orice casă, iar oamenii vor fi fericiți.

– Dragă Univers!
Am sărit de bucurie. Bineînțeles! Voi face tot ce spui. Cu siguranță nu îți datorez nimic? Mi s-a oferit o slujbă și mai bună, iar tipul ăla de la cafenea m-a invitat la întâlnire. Uraaa!
(a cumpărat o mașină de cusut!)
Te sărut!

– Dragă Maria!
Totul este bine. Poți face tot ce dorești în limitele Codului penal. Și nu va fi nimic pentru asta. Dimpotrivă. Dacă nu te vei plânge, mă voi bucura. Deci, îți urez succes! Acum îmi voi lua concediu.
Universul vostru.

– Univers, salut!
Ce mai faci? Am născut o fetiță. Am ocupat primul loc la o expoziție, am multe comenzi, mă gândesc să-mi deschid propria afacere. Mă trezesc dimineața, păsările cântă … Uneori mă gândesc, ce am făcut eu de sunt așa de fericită?
A ta Marie. Salutări de la soțul meu!

– Maria, salut!
Într-un mod jenant, mărturisesc că am încurcat cu fiul pe care l-ai comandat … Dar, văd că ești fericită și așa. A fi fericit este normal. N-o lua ca un dar, ci ca un fundal calm al vieții tale. Fericirea este dăruită fiecărui om fără a cere acest lucru: nu este treaba mea să fac ca păsările să cânte sub fereastră. Tuturor li se cuvine așa viață. Treaba ta este să le asculți și … asta este tot,  mai departe gândește-te singură. Scrie, dacă vei avea nevoie.
Universul vostru.

Autor: Iulia Rubleva