Cât de ușor uneori sunt distorsionate faptele – O parabolă înțeleaptă cu un final neașteptat!

Odată la o mănăstire, un tânăr călugăr, și-a primit prima lui însărcinare: să rescrie câteva rugăciuni bisericești, psalmi și legi…

Ocupându-se de asta, el a atras atenția, că alți slujitori au rescris textele similare ținând cont nu de original, ci de copiile anterioare (care deja au fost rescrise). Fiind uimit, el și-a împărtășit bănuielile starețului mănăstirii:

-Părinte, frații rescriu textele nu după original, ci după alte copii, ce dacă în prima copie cineva a făcut vreo greșeală? Cei, care rescriu, o pot repeta…

-Hmm, fiul meu, – a răspuns starețul mănăstirii, – de fapt, noi facem așa deja de sute de ani… Dar, totuși, posibil că ai dreptate.

Starețul a coborât în subsolul mănăstirii, unde se păstrau textele originale din cele mai vechi timpuri, în care nimeni nu s-a mai uitat de sute de ani, căci toți se conduceau după copii. A plecat și a dispărut…

A trecut o zi după ce acesta a dispărut și tânărul călugăr a coborât în camera de arhivă pentru a afla unde a plecat starețul. Oare, nu s-a întâmplat ceva cu el?

Când l-a găsit, starețul stătea în prostrație în fața unei cărți deschise și murmura ceva sub nas.

-Ce s-a întâmplat, părinte? -a întrebat călugărul speriat.

-Celebrate, – a oftat starețul, cuvântul era: c-e-l-e-b-r-a-t-e! Și nu celibate! 

Morala: Verifică întotdeauna originalul!