O poveste bună are obligația de a vă învăța ceva, de a vă va înveseli și de a vă pune pe gânduri.
Astfel, am pregătit 6 povești deosebite pe care suntem bucuroși să le împărtășim cu voi:
Dacă-ți place să fii liber – asumă-ți responsabilitatea!
Călătoream de la universitate cu tramvaiul. O mamă stătea în spate cu un copil de 9-11 ani în brațe. Și acest copil mă atingea constant cu cizmele murdare pe pantalonii mei albi (intenționat, probabil că i-au plăcut), la care m-am îndreptat către mama lui cu o rugăminte să-l liniștească.
Ea mi-a spus că își crește copilul după un sistem de educație ce presupune „absența interdicțiilor”, în acel sistem totul este permis pentru copil. Apoi a venit un tip în spatele meu, puțin mai în vârstă decât mine. A scos guma de mestecat din gură, a lipit-o direct pe fruntea mamei și a spus: „Și eu am fost crescut după acest sistem”, mi-a făcut cu ochiul și a coborât la următoarea oprire.
Dacă tu crezi în ceva, acel lucru va funcționa
Cu mult timp în urmă, pe când eu și viitorul meu soț nu aveam încă în comun mașini, case și planuri de vacanță, mi-a adus un buchet de flori. Un buchet atât de simplu care nu era la prima prospețime, cumpărat în grabă de la o benzinărie.
– Dar tu știi, i-am spus eu, îndreptând trandafirii mototoliți, noi „extrovertiții”, avem o astfel de convingere că, cu cât țin mai mult florile oferite, cu atât relația va fi mai puternică.
Bietul băiat venea în fiecare seară, adulmeca și căuta acel buchet, care a stat fresh timp de trei săptămâni eroice. După aceea, mi-a adus constant flori de la benzinărie și toate au stat înflorite mult timp.
Apoi am plecat în vacanță, am rămas însărcinată, am născut o fetiță, ne-am cumpărat o casă, ne-am mutat și mi-a dezvăluit un secret teribil, că după acele flori dăruite, și-a dat seama că acesta este un semn al soartei. „Nimic nu va interfera, nici vârsta, nici copiii, nici interesele diferite, nici temperamentul meu prost și totul va funcționa pentru noi.”
Și eu, la rândul meu, am recunoscut că: „În fiecare zi am schimbat trandafirii decolorați cu alții proaspeți. M-am dus la benzinărie și am cumpărat de mai multe ori.”
Noi, extrovertiții, avem o astfel de credinţă – dacă tu crezi, atunci funcţionează.
Bancul despre magie
Computerul s-a stricat la birou. Au chemat un specialist. A venit și a reparat totul.
Un angajat descrie cum s-a întâmplat acest lucru:
„Programatorul a venit, s-a uitat atent la computer, și-a ridicat mâinile spre cer, a șoptit ceva, mi-a întors scaunul de 10 ori în sens invers acelor de ceasornic, a dat cu piciorul computerului, a șoptit din nou ceva și a plecat. Totul a funcționat, calculatorul lucrează. Un adevărat magician.”
Programatorul spune:
„M-au sunat să aflu ce s-a întâmplat cu computerul. Iar angajatul, vezi tu, neliniștit, se învârte constant în scaun, așa că a înfășurat cablurile de piciorul scaunului. Jur, desfac cablurile apoi am mutat computerul, am introdus ștecherul care a ieșit, și am plecat.
Cum funcționează „socialismul”?
Un profesor de economie a povestit cum a lăsat odată o întreagă clasă – restanțieră.
Grupul a insistat că socialismul „funcționează” și că astfel nimeni nu va fi sărac și nimeni nu va fi bogat. Aceasta sună perfect! Din această cauză, profesorul le-a propus să pună la cale un experiment pe tema socialismului. Toate notele vor fi mediate și toată lumea va primi aceeași notă, astfel încât nimeni nu va pica și nimeni nu va primi 10.
După ce primele lucrări de control au fost verificate, toată lumea a primit „9”. Studenții care au studiat din greu au fost supărați, iar studenții care au studiat puțin au fost fericiți. Dar până la momentul celui de-al doilea control, studenții care au studiat puțin au studiat și mai puțin, iar cei care au studiat din greu au decis că vor și ei o nota gratuită, așa că au studiat puțin… La cel de al doilea control, notele obținute au fost de „7”. Nimeni nu s-a bucurat.
Când a trecut al treilea control, nota a fost „5”.
Rezultatul nu s-a îmbunătățit niciodată, pentru că certurile, reproșurile, înjurăturile duceau la relații ostile și nimeni nu avea de gând să învețe pentru alții.
Odată a intrat în curtea mea un câine…
Odată a intrat în curtea mea un câine bătrân și obosit. Judecând după zgardă și burta grăsuță, avea o casă și era bine îngrijit. Câinele s-a apropiat calm de mine, iar eu l-am bătut pe ceafă. M-a urmat și a intrat în casă. A traversat încet holul, s-a ghemuit într-un colț al sufrageriei și a adormit. După o oră s-a ridicat și s-a dus la ușă. L-am eliberat.
A doua zi a fost din nou în curtea mea, m-a „întâmpinat”, a intrat din nou în casă, a ocupat același colț în sufragerie și a dormit din nou cam o oră. Acest lucru a durat câteva săptămâni la rând. Am devenit curioasă și i-am fixat un bilet pe zgardă: „Aș dori să știu cine este proprietarul acestui minunat câine. Știai că aproape în fiecare zi vine la mine acasă să doarmă?”
A doua zi, câinele a venit cu un alt bilet prins de zgardă: „Locuiește într-o casă cu șase copii, dintre care doi nu au nici măcar trei ani. Încearcă să doarmă unde e liniște. Pot să vin și eu cu el mâine?”
Toată lumea are o șansă
Anunțul scria:
„Vând vilă la mare, 3 etaje. Cu piscină și grădină. Costul este de 1$.
— Prostie! a mormăit vagabondul şi a aruncat ziarul. Plimbându-se prin curți în căutarea a ceva e mâncare, a văzut pe un perete un anunț: „Vând vilă la mare, 3 etaje. Cu piscină și grădină. Costul este de 1$.”
— O greșeală de tipar, nu-i așa? – se gândi vagabondul și a mers, mormăind, mai departe. Ieșind pe bulevard, a atras atenția asupra unui banner uriaș: „Vând vilă la mare, 3 etaje. Cu piscină și grădină. Costul este de 1$.
Vagabondul a devenit curios, ce fel de nebun ar putea scrie așa ceva și a decis să verifice. Nu avea nimic de pierdut, doar ultimul dolar din buzunar. Ajuns la adresă, a văzut aceeași vila. A sunat la sonerie. Ușa a fost deschisă de o femeie frumoasă.
– Îmi pare rău, am văzut anunțul. Nu este asta o farsă?
– Nu. Totul este corect.
– Vorbesc de cost: 1 dolar? Asta este adevărat?
– Da. 1 dolar. Dacă ești interesat, poți să te uiți prin casă.
Încântat de ceea ce a văzut, și-a dat ultimul dolar și a devenit proprietarul unei vile luxoase. Dar totuși a decis să afle de ce are un preț atât de mic? Femeia, zâmbind, i-a spus: „Înainte de moartea lui, soțul meu a indicat în testamentul său că dacă vând vila, să transfer încasările în contul amantei sale. Cum să nu-i îndeplinesc această ultimă dorință?! Anunțul a stat șase luni, iar tu ești singurul care a răspuns la el. Toate cele bune.”
Și ea a plecat.
Morala: Toată lumea are o șansă! Trebuie doar să crezi că imposibilul este posibil.