Atâta timp cât nu ai devenit un adult responsabil, îți poți permite totul: crize spirituale, relații traumatizante, căutări ale adevărului și a fericirii, depresii, experimente în domeniul vieții personale, autodistrugere și reînviere din cenușă, lipsă de bani, lene, orice vicii. Și toate aceste lucruri te privesc doar pe tine, celor din jur nu le pasă (iar de mama poți să te ascunzi), libertatea ta este incredibilă.
Iar atunci când devii parte a copilăriei cuiva, gata, lumina reflectoarelor te alege din mulțime și rămâne fixată pe tine, fiecare mișcare a ta fiind afișată în prim plan pe marele ecran.
În mintea ta apar o mulțime de întrebări, despre tine și copilul tău? Îi este bine cu tine? Se simte în siguranță alături de tine? Vei reuși să îl crești și să îl educi cum trebuie? Oare e fericit? Oare nu se simte jignit? Nu îl frământă nimic?
Pe lângă toate celelalte, ai propriile răni și traume emoționale din copilărie, ai propriile gânduri și îngrijorări, iar copilul are nevoie de un regim stabil, are nevoie de încrederea calmă că totul va fi bine.
De fapt, copiii sunt ființe puternice și într-un fel oarecare, ei singuri își protejează copilăria, dar principala sarcină de protejare a copilăriei îți aparține ție. Și în primul rând, această copilărie gingașă și neputincioasă trebuie să fie protejată de tine, de demonii tăi, cu care nu ai reușit să te clarifici înainte.
Și iată așa, în lumina reflectoarelor, devii foarte atent, grijuliu și concentrat – nu îți poți permite să trăiești în regimul anterior, cel de înainte de a fi părinte. În plus, trebuie să ai grijă și de propria sănătate și bunăstare, pentru că trebuie să reziști încă cel puțin 20 de ani.