-De ce oamenii sunt atât de prostuți?
-Ei nu sunt prostuți. Ei se comportă așa din cauza fricii.
-Frica față de ce?
-Ei se tem de toate: că nimeni nu îi va putea îndrăgi și că vor fi iubiți prea tare, se tem să moară, să trăiască, că nu le va ajunge hrană, se tem că vor fi răniți sau jefuiți. Ei se tem chiar și de ceea ce nu au, se tem de supremația altora, de singurătate și de compania altor oameni, sunt înfricoșați de luare în derâdere și de respingere, se tem de eșecuri și uneori chiar de noroc. Oamenii se tem de cei care nu se tem de nimic, iar cel mai mult – unii de alții.
-Și ce?
-Frica îl poate face pe om să comită fapte, în care nu există Dragoste deloc. Ea chiar este capabilă să îi lipsească complet de raționalitate. Picătură cu picătură, frica stoarce din viața omenească Dragostea, lăsând doar răutate, care apoi se transformă în ură. Și totul se reduce la lipsa de Dragoste, care hrănește Universul și tot ce conține el. În lipsa Dragostei, prosperă ura, răutatea și frica. Într-un spațiu plin de Dragoste vei găsi pace, bucurie, satisfacție, încredere și abundență.
-Atunci unde este toată această Dragoste și de ce oamenii nu știu să se bucure?
-Ei știu să se bucure, dar le este frică. Și nu cred, că pot supraviețui, trăind în bucurie. Ei sunt convinși, că munca trebuie să fie grea și competitivă. Iar în ceea ce privește Dragostea, ea este în interiorul fiecărui om și așteaptă cu nerăbdare momentul, când va fi eliberată…
Klaus Joehle – „The Messenger”