Un pădurar din Alaska a observat un lup care arăta destul de neajutorat și slăbit de puteri. Bărbatului i s-a făcut milă de animal și a decis să-l hrănească. Peste ani, lupul nu a uitat binele făcut de om…
Bărbatul ieșea din pădurea densă când, deodată, pe o câmpie înzăpezită a observat întâmplător un lup. Acesta era obosit, flămând și se uita tăcut la om de sub un troian de zăpadă.
Fără a se gândi prea mult, bărbatul s-a apropiat atent de lup, a împărțit cu el din mâncarea sa și l-a învelit cu o pătură de lână scoasă din rucsac. În acea iarnă nu era deloc ușor cu prada. Știind de asta, bărbatul venea în același loc, în fiecare zi, îl întâlnea pe lup și îi dădea de mâncare.
Odată cu venirea primăverii, lupul a căpătat destulă putere și a plecat. Pădurarul nu avea regrete – așa sunt legile naturii și oamenii trebuie să se conformeze. Uneori își amintea de prietenul său ciudat și se gândea, oare unde dispăruse, dar viața lui continua și lucrurile mergeau ca de obicei.
Au trecut 4 ani. Pădurarul se plimba examinându-și bunurile când a auzit brusc urletul lupilor. De printre copaci s-au arătat deodată patru lupi și bărbatul a simțit cum îi fuge pământul de sub picioare.
Dar din spatele lor a ieșit acel lup pe care l-a hrănit și îngrijit bărbatul. Animalul nu a uitat de bunătatea omului și după atâta timp s-a întors ca să-i arate întreaga lui familie.