În urma unei escrocherii, sora soțului meu și-a lăsat mama fără apartament. Nu am putut să o lăsăm într-o situație atât de dificilă, așa că am adăpostit-o la noi. Ea este o femeie minunată și nu am avut niciodată cu ea niciun conflict, de aceea nu am fost împotrivă ca ea să locuiască cu noi. Întotdeauna am avut o relație foarte bună și caldă cu ea.
Doar că ea se simțea incomod la noi în apartament: petrecea mai tot timpul în camera ei, uneori nici la mâncare nu voia să iasă. Nemaivorbind de faptul, că încerca să ne ajute financiar. Bineînțeles, că nu puteam accepta bani de la ea, căci avea o pensie foarte mică. Totuși este cea mai apropiată persoană a soțului meu – mama sa, femeia care l-a născut și l-a crescut. Datorită ei, a devenit bărbatul de care m-am îndrăgostit și cu care m-am căsătorit.
Cu toate acestea, soacra era convinsă că ne deranjează și asta era foarte neplăcut. Încerca prin orice metode să își arate recunoștința. Întrucât am refuzat să luăm bani de la ea, încerca să ne „răsplătească” cu ajutorul curățeniei. Toată ziua era ocupată cu ceva, spăla, curăța, ștergea praful de peste tot.
S-a ajuns până la aceea, că ea nici nu mergea la toaletă atunci când nu era singură în casă, răbda până la imposibil. Am încercat să vorbim cu ea de multe ori, dar totul era în zadar. Ea avea un singur răspuns: că este în ospeție și, prin urmare, trebuie să se comporte în mod corespunzător.
Această situație ne-a adus la ideea că soacra are nevoie de propria casă, pentru că este imposibil de trăit așa… nu pentru noi… pentru ea. În suburbie, am găsit o căsuță mică de vânzare. Era foarte confortabilă și îngrijită, bine dotată. Iar acest lucru este foarte important pentru persoanele în vârstă. Casa avea toate cele necesare: energie electrică, apă caldă și rece, gaz și chiar un mic loc de pământ, undee soacra putea să planteze tot ce își dorea. Și prețul era destul de convenabil.
Am fost nevoiți să luăm un credit, întrucât un dispuneam de întreaga sumă. Soacra era în al nouălea cer de fericire, nu credea că i se întâmplă și ne întreba în continuu dacă într-adevăr este casa ei. Avea lacrimi în ochi.
Am decis să înregistrăm casa după soțul meu. Soacra nu își dorea să apară din nou fiica ei, care a lăsat-o cândva în stradă, să pretindă la proprietate. Și apropo, nu în zadar. După câteva luni, sora soțului a aflat despre această casă, iar lăcomia ei s-a făcut din nou simțită. După cum s-a dovedit, ea a încercat să se mute la mama ei împreună cu toată familia, dar acolo nu era spațiu suficient pentru toți. Acum o vizitează constant și îi lasă nepotul. Soacra nu are nimic împotrivă, totuși este fiica ei, nepotul ei.
O mamă este întotdeauna gata să-și ierte copiii, pentru orice faptă, pentru orice durere provocată.
De ce vă povestesc toate astea? Trebuie să-i tratezi pe oameni așa cum dorești să fii tratat. Soacra mea este o femeie minunată. Nu m-a ofensat niciodată, de aceea, când a avut nevoie de noi, am făcut tot posibilul să o răsplătim cu bine pentru bine.