Psiholog: Oamenii rămân blocați la vârsta la care nu au fost iubiți suficient

M-am confruntat deseori cu situația în care oamenii aveau 20, 30 sau 40 de ani doar la exterior. În interior ei erau blocați undeva departe în copilărie și așteptau să fie iubiți, pentru că atunci n-au simțit dragostea părinților. Ei rămân acolo până în momentul în care singuri se învață să găsească satisfacția de sine.

Noi rămânem la vârsta, la care nu am fost iubiți suficient

Fiecare vârstă are necesitățile sale, iar asta înseamnă că grija și iubirea părintească este diferită cu anii.

Pe când suntem bebeluși începem să ne formăm încrederea, de aceea iubirea pentru copil înseamnă satisfacerea de către mamă a necesităților acestuia. Dacă în această perioadă mama ignoră copilul și nu este grijulie, la persoana deja matură se poate forma lipsa de încredere și frica pentru bunăstarea sa.

La maturitate, e greu de stabilit un contact cu acești oameni, într-o relație ei își verifică deseori partenerii dacă aceștia sunt de încredere sau nu. Într-o relație apropiată se pot simți vulnerabili.

La 2-3 ani, copilul învață să fie independent, își dezvoltă autocotrolul. Dacă în această perioadă părinții fac ceea ce copilul poate face singur sau din contra îl obligă să facă ceea de ce el încă nu este capabil se formează sentimentul rușinii. Iar dacă părinții încearcă să-l controleze prea mult și să-i ignore propriile necesități, copilul începe să se îndoiască de capacitatea sa de a controla lumea înconjurătoare și pe sine însuși.

Deja adulți, acești oameni sunt foarte suspicioși cu cei din jur și se poate ajunge chiar la paranoia, crezând că sunt urmăriți.

Între 3 și 6 ani iubirea pentru copil înseamnă încurajarea acțiunilor sale, inițiativelor, prin acordarea dreptului la creație și satisfacere a curiozității. Dacă părinții nu-i oferă această libertate, îl pedepsesc prea des, copilul își formează simțul vinovăției.

La maturitate, acest copil nu va avea suficientă ambiție și încredere în forțele proprii. Mai mult ca atât, sentimentul permanent de vinovăție poate fi cauza pasivității, impotenței sau chiar a dezechilibrului psihic.

La școală copiii își formează dorința de a munci. Dacă în această perioadă cei din jur se îndoiesc de capacitățile sale, acesta poate să nu vrea să mai învețe și să se îndoiască și el ulterior de capacitățile sale.

Acum încearcă să-ți amintești de ce ai fost lipsit și tu în copilărie și încearcă să devii părintele de care ai avut nevoie cândva.