Atât timp cât gândul nu este legat de un anumit scop este imposibil de obținut ceva rațional. La majoritatea oamenilor conștientul este la fel ca o barcă uitată în ocean.
Viața fără scop este un viciu și cel care intenționează să evite stresurile profunde și catastrofele din viața sa, trebuie să renunțe la hoinăritul fără scop și destinație.
Omul care nu are un țel conștientizat în viață poate foarte ușor cădea pradă grijilor, fricilor, greutăților și disperării. Slăbit de aceste probleme, el nu este în stare să răspundă necesităților Universului care este în permanentă dezvoltare, ceea ce îl face nefericit, pierdut și sortit eșecului.
Omul trebuie să-și găsească un scop destoinic, care să-i fie aproape de suflet, și să se îndrepte spre el. Acest scop trebuie să fie unul central în gândurile sale. În funcție de etapa vieții în care se află, această țintă poate fi una spirituală sau materială. Oricare ar fi obiectul spre care se tinde, omul trebuie să-și mențină atenția asupra lui. El trebuie să i se dedice în mare măsură și să nu lase gândurile să fugă spre dorințe efemere sau întâmplătoare. Aceasta este calea sigură spre auto-control și concentrare deplină a gândurilor.
Voința de acționare va proveni de la înțelegerea faptului că noi într-adevăr suntem capabili să facem ceea ce ne-am propus. Îndoielile și fricile sunt cei mai mari dușmani ai cunoștințelor și cei ce nu-i anihilează întâlnesc impedimente la orice pas.
Chiar dacă în calea spre atingerea scopului vor fi iar și iar eșecuri ( așa și trebuie să fie până ce slăbiciunea va fi învinsă), caracterul se va întări, devenind un indicator al succesului.
La fel cum un om slab din punct de vedere fizic poate deveni mai puternic cu ajutorul unor antrenamente potrivite ce cresc în intensitate, al fel și un om cu gânduri slabe poate deveni mai puternic, antrenându-și gândirea corectă.
Astfel acesta va învăța cum să invingă îndoileile și fricile, învingând totodată și eșecurile.