A fost odată o femeie care a primit în dar o nucă de cocos.
Era în preajma revelionului. La serviciu s-a dat o petrecere cu această ocazie și toți angajații au primit câte un cadou. Cineva un ceainic, altcineva o husă pentru telefon, doar Veronica a primit o nucă de cocos. De alegerea darurilor s-au ocupat câteva domnițe energice din cadrul companiei.
Ea era o femeie care arăta destul de bine la ai săi 43 de ani, doar că nu fusese niciodată măritată. Avea o inimă mare, era romantică și ușor de impresionat, de aceea mulți râdeau de ea. Acum însă, au decis s-o ia de-a binelea în râs – să-i dea o nucă de cocos – păroasă, ridicolă, inutilă. Toți râdeau în hohote de ea. Veronica și-a luat cocosul, l-a strâns jenată în brațe. Iar una dintre femeile care i-a ales acest cadou a comentat: „acum va avea de cine să aibă grijă”.
Veronica a plecat spre casă, cu cadoul său ciudat, unde n-o aștepta nimeni. A început să plângă și să se gândească la viața ei nasoală… nici n-a apucat să guste din tortul pe care-l făcuse pentru colegi.
În curtea blocului de ea s-a apropiat un bărbat, care trăia în apropiere. S-a salutat și a întrebat ce ascunde Veronica în brațe.
Femeia i-a spus tristă că are o nucă de cocos și că aceasta va fi cina sa, doar că nu știe cum s-o spargă. Vecinul i-a propus să încerce cu o cărămidă, nu departe era un șantier de construcție.
Cei doi au mers acolo și au început să arunce din toată puterea cărămizi peste nucă. Nuca nu ceda, iar ei au început să se distreze. „Parcă suntem niște copii” – a zis bărbatul. Apropo îl chema Andrei. Văzând că nu reușesc, Andrei a zis „hai să încercăm la mine acasă”. Au mers în casă, au încercat să-l taie cu cuțitul, să-l bată cu ciocanul. Râdeau, se contrau, se distrau, își povesteau despre copilărie.
În scurt timp au înțeles că sunt făcuți unul pentru altul. Se simțeau foarte bine împreună.
Anul Nou l-au întâlnit împreună, la fel și următorii ani.
P.S. În scurt timp, Veronica și-a dat demisia.