Nu vreau să-mi petrec serile, făcând temele cu copilul meu. Nici fiica mea nu vrea să le facă. Nu avem timp pentru ele.
Viața modernă decurge astfel încât aproape fiecare copil, după școală (6-7 lecții) merge undeva la cercuri și clase suplimentare. Având în vedere programul încărcat al părinților, traficul orașului și alte circumstanțe, ne adunăm acasă tocmai seara. De obicei, nu mai devreme de ora 20-00. Obosiți și doriți de a sta de vorbă, de a lua cina, de a ne pregăti pentru ziua ce urmează. Dar nu, trebuie să facem temele! În caz contrar, copilul va veni din nou cu observații în agendă iar eu voi suferi de complexul vinovăției materne.
Da, sunt o mamă rea. Am un adolescent care protestează, nu o copiliță drăgălașă. Nu vrea să facă temele. Iar eu nu pot sta deasupra ei, lătrând ca un câine.
Pentru că lucrez mult. Pentru că sunt obosită. Pentru că nu mai țin minte matematica din clasa a 8-a. Pentru că trebuie să gătesc ceva de mâncare pentru a doua zi. Pentru că trebuie să-mi mângâi soțul pe cap. Pentru că avem un câine și o pisică care, de asemenea, așteaptă atenție. Pentru că uneori seara am și eu lucruri de făcut, întâlniri, evenimente. Pentru că vreau doar să mă odihnesc.
Da, sunt o mamă rea, așa cum vor spune mulți. Am născut copii, iar a fi părinte nu e deloc ușor. Și eu muncesc în acest sens. Toată viața am muncit. Pentru ca copiii mei să fie sănătoși, îmbrăcați, sătui, să învețe altceva pe lângă programul școlar, să fie veseli, să meargă la mare și să-mi fie prieteni. Nu vreau să fac temele seara, vreau doar să vorbesc cu ei. Pentru că consider că copiii sunt o bucurie. Iar seara e timpul nostru, e timpul să ne îmbrățișăm, nu să facem scandal.
Secolul XXI a accelerat viața, aducându-ne multe provocări noi. Dar orele din zi nu au devenit mai multe. Nici forță și sănătate nu avem mai multă. Și copiii s-au schimbat mult. De ce toate aceste lucruri nu pot fi luate în considerare? De ce finlandezii au reușit să schimbe ceva, iar noi nu? Da, sunt o mamă rea.
Copilul meu nu vrea să facă temele. Nu am reușit să o conving de importanța acestui lucru. Dar cum aș putea să o conving dacă eu singură uram temele pentru acasă? Dar, am fost un pic mai „norocoasă”. Mama mea era casnică, iar eu și temele mele eram principala obligațiune a ei.
Nu am nicio pretenție în privința școlii. Avem o școală foarte bună, pe care o apreciez foarte mult. Așa cum o făceam odată, când lucram acolo cu mulți ani în urmă. Și deja atunci, vorbeam despre nevoia de a schimba complet sistemul de învățământ, dacă ne dorim ca școala să fie cu adevărat interesantă copiilor. Dar nu… nicio reformă reală, numai praf în ochi.
Începeți cu puținul. Reconstruiți programul de învățământ, astfel încât să nu fie necesar să facem temele noapte (cel puțin în decursul săptămânii). Pentru ca zeci de mii de mame și tați să înceteze să se considere părinți răi. Iar adolescenții să aibă cu un motiv mai puțin să se revolte.