Nu doar politician, dar și pictor talentat! W. Churchill a creat peste 500 de picturi minunate!

Winston Leonard Spencer Churchill IV (1874 – 1965) – cel de-al 12-lea Duce de Marlborough, Lord al Amiralității, prim ministru al Marii Britanii, ofițer militar cu rang de colonel, a fost preocupat de jurnalistică, a scris opere litarare. Iar la 40 de ani, luând pentru prima oară în mână pensulele și vopselele, a devenit și pictor, care a lăsat în urmă o moștenire artistică foarte bogată.

Încă fiind în calitate de comandant de batalion pentru Royal Scots Fusiliers în anul 1915, Churchill a pictat patru tablouri din natură, aproape de linia frontului. Această stare de liniște era absolut de neînțeles pentru soldații și ofițerii săi subordonați. Cu o față imperturbabilă, Churchill făcea schițe, fără a reacționa la atacurile inamice.

Pasiunea pentru pictură l-a ajutat pe Churchill să iasă dintr-o stare profundă de depresie după demisia din postul de Lord al Amiralității. El a realizat faptul că atunci când se scufundă întru totul în pictură, uită complet de tot, chiar și de necazurile „marii politici”.

„Uneori sunt gata să renunț la tot de dragul picturii” – a recunoscut el.

Noul hobby a devenit pentru Winston mult mai mult decât o simplă plăcere. Cu toate că era un amator, îi recunoștea rapid pe cei care aveau talent la pictură.

Toate atributele pictorului erau întotdeauna cu el, în toate călătoriile sale fără sfârșit în diferite țări. Churchill era un mare admirator al peisajelor din Maroc și cu precădere al orașului Marrakech, dar și al câmpurilor din Franța și al caselor britanice.

„Nu cunosc o altă ocupație care, fără a-ți epuiza corpul, îți absoarbe complet mintea. Indiferent de grijile pe care ți le aduce ziua, indiferent de amenințările pe care le ascunde viitorul, de îndată ce tabloul începe să se nască, toate grijile se retrag, pentru ele nu mai există loc în cap. Ele pleacă în umbră și dispar în întuneric”. 

Dacă în afacerile politice și în creația literară Churchill era sută la sută încrezut în sine, atunci în pictură, el își aprecia foarte modest talentul. El deseori spunea: „Tablourile mele sunt prea proaste pentru a le vinde și sunt prea valoroase pentru a le dărui cuiva, în afară de prietenii apropiați.”

Cu toate acestea, în 1921, Churchill a trimis câteva din picturile sale la Expoziția Internațională din Paris, punându-le semnătura unui nume de pictor inventat – Charles Maureen. Spre surprinderea sa, juriul a aprobat șase tablouri și le-a scos la licitație.

Iar în 1925, pictorul Churchill a avut un succes și mai mare: la expoziția de artă din galeria londoneză, lucrarea lui a fost premiată cu locul I printre lucrările pictorilor neprofesioniști. Autorii au fost prezentați juriului în mod anonim.

Juriul a apreciat la un nivel foarte înalt creația lui Churchill: „Oricine nu ar fi autorul, în mod clar nu este un pictor de duminică”.

Pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Winston Churchill nu a pictat mai deloc. Singura sa pictură din acea perioadă a fost a orașului Marrakech, după o Conferință de la Casablanca, din 1943. Este vorba despre un peisaj observat dintr-un turn de la marginea orașului.

Abia în 1948, el a primit titlul de membru onorific al Academiei Regale de Arte.

În 1958, în Kanzas City (Missouri) a fost organizată prima expoziție personală a treizeci și cinci de lucrări create de Winston Churchill, care a avut un succes uimitor.

Apoi, tablourile au pornit într-un turneu prin orașele Statelor Unite, unde au fost apreciate pe merit. Mai mult de o jumătate de milion de oameni au văzut creațiile fostului prim-ministru britanic.

Experții în pictură îl percep destul de călduros și recunosc: „câteva lucrări ale politicianului ar putea concura cu capodoperele impresioniștilor geniali”. Astfel, în 2006, tabloul „Chartwell: Peisaj cu oile” a fost vândut la o licitație pentru 1 milion de lire sterline.