Noam Chomsky este profesor emerit de lingvistică la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, lingvist, filozof, persoană publică, autor de cărți și analist politic, considerat unul dintre cei mai de seamă gânditori ai timpului, scrie El Club de los Libros Perdidos.
Cărțile lui sunt vândute în toată lumea. Deosebit de populară este lista întocmită de Chomsky care inlcude metodele de manipulare a minții umane, la care recurg mass-media și guvernele țărilor lumii.
Citește-le, și multe lucruri îți vor deveni clare:
1.Strategia diversiunii
Aceasta constă în deturnarea atenției publicului de la problemele importante și de la schimbările hotărâte de elitele politice și economice, printr-un flux continuu de informații neînsemnate.
Scopul este de a distrage în permanență atenția publicului, departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanță. A ține oamenii ocupați, fără niciun timp pentru gândire și analizare.
2.Problemă – reacție – soluție
La început se creează problema sau „situația”, prevăzută pentru a provoca o anumită reacția a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenționată a violenței urbane sau organizarea atentatelor sângeroase pentru ca publicul să ceară legi represive, în detrimentul libertății.
3.Strategia „în degradeu”
Pentru ca societatea să accepte o măsură inacceptabilă este de ajuns să fie aplicată în mod treptat, zi de zi, an cu an. În acest fel au fost impuse condiții sociale și economice absolut noi din 1980 până în 1990.
Șomaj, imigrație, invazie, precaritate, delocalizări, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluție dacă ar fi fost aplicate în mod brutal și imediat.
4.Amânarea executării
O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca „dureroasă, dar necesară”, obținând acordul oamenilor în prezent pentru aplicarea ei în viitor. Este mult mai ușor să accepți un sacrificiu viitor decât unul apropiat.
Această strategie lasă publicului timp pentru a se obișnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit.
5.Infantilizarea oamenilor
Cea mai mare parte a discursurilor destinate publicului folosesc adresări, argumente, personaje și un ton absolut copilăresc, ca și cum ascultătorii ar fi niște copii mici sau handicapați mental. De ce oare?
Dacă ne adresăm unei persoane ca și cum ar avea 12 ani, atunci acesta, prin sugestibilitate și cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacție lipsită de simț critic ca al unui copil de 12 ani.
6.Accent pe emoții, nu pe gândire
Aceasta este o strategie clasică pentru a opri analiza rațională și, deci, simțul critic al oamenilor. Folosirea emoționalului deschide accesul la subconștient, pentru insuflarea unor anumite idei, dorințe, frici sau comportamente.
7.Debilitarea populației
O strategie importantă – a face în așa fel ca poporul să nu înțeleagă tehnologiile și metodele folosite pentru controlarea și robirea lui. Calitatea educației oferită claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât diferențe de neștiință care separă clasele de jos de cele superioare să fie și să rămână de neînțeles de către primele.
8.Promovarea modei pentru mediocritate
Această strategie constă în a încuraja oamenii să creadă că e „bine” sau „la modă” să fii prost, vulgar, incult. A-i oferi cât mai multe distracții, seriale, emisiuni și reality show-uri cu umor de prost gust, toate acestea pentru atingerea unui singur scop: a nu se admite ca oamenii să aibă oportunitatea de a-și extinde conștiința în vastele extinderi ale lumii reale.
9.Cultivarea sentimentului de vină
Încă o sarcină – a face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligențe insuficiente sau a capacităților și eforturilor necorespunzătoare.
În rezultat, în loc să se ridice împotriva sistemului, omul se subestimează și se învinovățește, ceea ce creează o stare depresivă, având ca efect abținerea de la acțiune. Iar fără acțiune, nu există revoluție!
10.Cunoașterea perfectă a naturii umane
În ultimii 50, progresele uluitoare ale științei au creat o prăpastie care continuă să crească între cunoștințele publicului și acelea deținute și folosite de către elitele conducătoare.
Datorită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, sistemul a ajuns la cunoașterea avansată a ființei omenești, atât fizic cât și psihic. Sistemul a reușit să învețe mai multe despre om, decât acesta știe despre sine.
Aceasta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, sistemul are mai multă putere și mai mult control asupra oamenilor, decât ei înșiși.