Lumea în care trăim se împarte în două tabere. Prima este cea mai numeroasă – tabăra mulțimii. Oamenii din această tabără se află într-o așteptare continuă. Ei așteaptă weekend-ul, vara, concediul, noul președinte, a doua venire a lui Mesia. Ei așteaptă ca televizorul să le arate ce trebuie să facă, să li se spună încotro trebuie să meargă. Și lor li se spune. Și ei fac ceea ce li se spune, iar atunci când îi doare, se plâng de weekend-ul nereușit, de vara friguroasă, de președintele lor și de religia falsă. Apoi, iar așteaptă următoarea rundă.
A doua tabără este cea a oamenilor, care și-au asumat responsabilitatea pentru viața lor. Ei merg pe calea încercărilor și a greșelilor, ei sunt persecutați de mulțime și tot mulțimea îi admiră. Ei explorează această lume și pe sine în ea, cunosc tainele ei nesfârșite, urmându-și chemarea inimii. Ei nu regretă niciodată trecutul, trăiesc cu prezentul și acceptă cu o frică plăcută viitorul, folosind fiecare moment al vieții pentru a-și perfecționa spiritul.
Niciunul din aceste tabere nu este mai bun sau mai rău decât altul. Și noi nu avem dreptul să-i judecăm sau să-i evaluăm. Tot ce putem este să facem alegerea.
Să acceptăm partea, în care inima noastră va bate în același ritm cu divinitatea acestei lumi. În fiecare zi.
Să ne acceptăm pe noi înșine, dorindu-ne mai mult de la viață, să încheiem ce am început, să începem lucruri noi și să realizăm că suntem fericiți. În fiecare clipă.
Despre ce vei cânta tu? Despre faptul că lumea este vinovată de nenorocirile tale sau despre faptul că întreaga ta viață a fost o încercare, o provocare a destinului, pe care ai acceptat-o cu toată responsabilitatea și ai trăit așa, cum ți-a șoptit inima?