Încetează să mai cumperi lucruri pentru viața ta imaginară

Bloggerița Janet Bartolus vorbește despre experiența sa, în care probabil te vei regăsi și tu.

Mă despart foarte ușor de lucruri. Eu fac parte din categoria celor ce aruncă fără regret produsele sau pun capăt unor relații până la expirarea termenului de valabilitate. De aceea, aproape am râs când prietena mea, Eva, încerca să-mi citeze niște idei dintr-o carte japoneză despre magia ordinii care poate schimba vieți.

Ea mi-a zis: „Aseară mi-am făcut ordine în garderobă și știi ce am înțeles? Cumpăr lucruri pentru viața care n-o voi avea niciodată.”

Deși sună paradoxal, este adevărat!

Fiecare dintre noi și-a cumpărat cel puțin o dată o haină în care credea că va fi mai fericită, mai atrăgătoare, mai împlinită și care pentru că nu și-a făcut efectul din prima, a rămas pentru mult timp în dulap nepurtată.

„Cât de bine îmi stă” îmi spun atunci când îmi cumpăr o pereche de pantaloni din piele, foarte strâmți și incomozi sau un set de lenjerie intimă pentru femeia din imaginația mea, care-mi trăiește viața mea, la fel imaginară. De fiecare dată când surprind reducerile, mă tem să nu cumpăr lucruri pentru această fată imaginară.

La fel ca și Eva, eu am în dulap un costum clasic pentru femei de afaceri ( trăiesc în California și lucrez de acasă) și mai am într-o cutie un halat din satin, cu imprimeu de leopard, pentru plimbările cu iahtul.

Costumul clasic l-am donat într-un final origanizației „Dress for Succes”, care dă în chirie îmbrăcăminte femeilor care merg la interviuri, dar nu au bani pentru o ținută potrivită. Iar halatul cu imprimeu de leopard își așteaptă apusul pe mare.

De asemenea, am o grămadă de condimente pentru bucatele pe care nu le voi pregăti niciodată. Și știți de ce? Pentru că ultima dată când am deschis cartea cu rețete am plâns. Cu același succes puteam să deschid o carte scrisă în chineză.

Pentru a aduna ingredientele necesare trebuia să mă despart de toate economiile. Mai am și fețe de masă pe care nu le-am pus niciodată, farfurii din porțelan, lumânări, un shaker, pe care credem că îl voi folosi atunci când voi da petreceri pentru prieteni…

În realitate însă petrecerile din casa mea înseamnă farfurii din plastic și pahare de unică folosință. Îmi place să numesc acest stil „casual chic”.

Așadar, unde investim noi, în viața imaginară sau în cea pe care o trăim?

La fel ca și Eva, am înțeles cu anii că îmi cumpăr lucruri pentru viața pe care nu am avut-o niciodată.

Deși am conștientizat asta, îmi vine greu să mă despart de acest obicei. Chiar astăzi a trebuit să mă lupt cu demonii mei, fiind la un magazin cu reduceri.

O pereche de pantaloni albi de la Narciso Rodrigues îmi făceau cu ochiul, doar pentru ca să-i pomenesc ulterior în acest articol. Căutam aprobare în privirea soțului meu, care era îmbrăcat ca de obicei în jeanși și un tricou alb… Iar eu știu că în garderoba sa mai sunt încă câteva perechi de blugi și câteva tricouri albe.

Deci în care viață investim noi, în cea imaginară sau în cea pe care o trăim?