În trecut, exista următoarea regulă: soțul are propria cameră de dormit, soția la fel – iată și secretul unei vieți lungi și fericite.
Soția se pregătea în avans, se parfurma, îmbrăca lenjeria și poruncea servitoarei să-l cheme pe stăpân, pentru a-și satisface poftele sexuale!
După proces, cei doi beau cafea, bărbatul fuma o țigară și … asta a fost! Bărbatul pleca în camera sa până la următoarea invitație, iar doamna se relaxa.
Și astfel femeia dormea liniștit, pentru că nimeni nu sforăia lângă ea. Și stăpânul era fericit – nu trebuia să vorbească în toiul nopții, se odihnea ușor și din nou, nu primea o palmă dacă sforăia.
Apoi totul a luat sfârșit. Problema locuințelor, știți voi. Nu știu cum voi, dar pentru mine este un mare stres să dorm cu cineva. Bănuiesc că și pentru mulți alții.
Nu dorm liniștit. Ba vreau să beau, ba scriu, apoi la ora 5 dimineața îl trezesc pe cel de alături pentru a discuta, de exemplu, despre viermi. Doamne ferește să-mi atingă părul în somn sau să pună piciorul peste mine. Aceasta este, în general, o încălcare a drepturilor omului – numai eu pot face asta!
De asemenea, eu pot să dorm într-o postură de steluță demare și să-mi împing partenerul de dormitor la marginea patului, chiar până când acesta va cădea pe podea.
Ador plapumele. Câte nu ar fi pe pat – toate vor fi ale mele. Și faptul că o persoană moare de frig lângă mine nu este problema mea. Din nou, atunci când e frig, oamenii nu sforăie, iar somnul meu nu este deranjat.
Este imposibil să faci zgomot lângă mine. Nici să te miști nu e de dorit. În general, bineînțeles, este mai bine să mergeți într-un alt loc să dormiți. Dar nu funcționează. Problema locuințelor și spații mici.
Astfel trăiesc, chinuindu-mă. Există excepții, desigur. Dar aceasta este o mare raritate. Iar despre faptul că, dimineața, femeile sunt toate teribile și arata ca aricii nu mai trebuie menționat. Despre acest lucru deja s-a scris.