Eric Bern a fost un psihiatru canadiano-american, cunoscut pentru crearea analizei tranzacționale, o metodă utilizată în psihoterapie, psihologie organizațională, consiliere psihologică și psihologie educațională. Conceptele cu care lucrează analiza tranzacțională sunt de natură psihanalitică, umanistă și cognitivă. Bern este sigur că viața fiecărei persoane este programată până la vârsta de 5 ani, iar noi toți trăim după același scenariu.
În materialul nostru am selectat 10 citate din partea acestui psiholog despre modul în care este programat creierul nostru.
1.Scenariul este un plan de viață în continuă evoluție, care se formează în copilăria timpurie, în principal sub influența părinților. Acest impuls psihologic direcționează o persoană spre soarta sa și, foarte des, indiferent de rezistența sau alegerea sa liberă.
2. În primii 2 ani, comportamentul și gândurile copilului sunt programate în principal de către mama sa. Astfel, copilul se programează cu privire la cine ar trebui să fie – un „ciocan” sau o „nicovală”.
3.Când un copil are 6 ani, planul său de viață este gata. Acest lucru era bine cunoscut preoților și învățătorilor din Evul Mediu, care spuneau: „Lăsați-mi un copil până la 6 ani, iar după luați-l înapoi în familie”. Un bun educator poate chiar să prevadă ce fel de viață îl așteaptă pe un copil, va fi fericit sau nefericit, va avea succes sau va trăi doar eșecuri.
4.Planurile pentru viitor se fac în familie încă când copii sunt foarte mici. Nu, în zadar, psihologii întreabă chiar la prima ședință: „Ce ți-au spus părinții tăi despre viață când erai mic?”
5.Din fiecare indicație, directă sau indirectă, copilul încearcă să-și extragă nucleul. Copilul percepe dorințele părinților ca niște ordine, aceste comenzi îi pot schimba întreagă viață, doar dacă nu trece prin evenimente dramatice sau cu puternic impact emoțional. Moartea părinților nu elimină întotdeauna vraja. Dimpotrivă, în cele mai multe cazuri îl face mai tare.
6.De cele mai multe ori, deciziile din copilărie, dar nu planificarea conștientă, determină soarta unei persoane.
7.De multe ori copiii declară cu toată sinceritatea: „Când voi crește, voi fi la fel ca mama” sau „Când voi fi mare, voi fi ca tata”, aceste dorințe se întipăresc în creierul nostru iar atunci când creștem ne planificăm viața „copiind-o” pe cea a părinților sau a rudelor apropiate.
8.Programarea se întâmplă mai ales când e vorba de restricții. Părinții le încarcă capul copiilor cu diverse constrângeri, și doar uneori cu lucruri care le sunt permise. Totuși, Bern spune că permisiunile nu aduc copilului probleme, mai ales dacă nu sunt însoțite de constrângeri.
9.Cel mai important să nu-i pui restricții copilului când e vorba de dragoste, de alegerea profesiei sau de alegerea vocației.
10.Trebuie să subliniem încă o dată: să fii frumos și să ai succes nu este o chestiune de anatomie, ci ține de permisivitatea părinților. Anatomia, desigur, afectează frumusețea feței, dar numai ca răspuns la zâmbetul a tatălui sau a mamei. Dacă părinții au văzut în fiul lor un copil prost, slab, stângaci, urât și nepriceput – așa și va crește acesta. Și invers dacă vă susțineți, îi lăudați, le faceți complimente, îi lăsați să se descopere și să descopere – veți avea copii fericiți, care au succes în toate.