Se pare că frica are mai multe cauze. Există frica de a pierde, de a eșua, de a păți ceva ș.a., de fapt însă orice frică nu este decât frica ego-ului de a muri, de a fi anihilat.
Pentru ego moartea se ascunde după fiecare colț. Atunci când tu te identifici cu rațiunea, frica de a muri îți influențează orice aspect al vieții.
De exemplu, chiar și un lucru care pare obișnuit, precum necesitatea de a avea dreptate într-o ceartă, este generat de frica de moarte. Ego-ul tău nu-ți permite să nu ai dreptate, pentru el asta înseamnă anihilare.
Imediat ce vei înceta să te identifici cu mintea ta, îți va fi indiferent dacă ai dreptate sau nu. Atunci necesitatea puternică, profundă și inconștientă de a avea dreptate, care este o formă de violență, va înceta să mai existe. În rezultat, vei putea să exprimi ușor ceea ce simți și crezi, dar fără agresivitate și necesitatea de a te apăra. Starea ta va proveni dintr-un loc mult mai profund și mai adevărat, din interiorul tău și nu din minte.
Urmărește orice dorință de apărare, generată de tine. Ce aperi? O personalitate imaginară, o imagine din mintea ta, o ființă inventată. Conștientizând acest stereotip, devenind martorul apariției lui, vei înceta să te mai identifici cu el. În lumina conștientului, modelul inconștient de comportament dispare. Asta o să pună capăt disputelor și jocurilor violente, care sunt atât de nocive pentru relațiile cu alți oameni. Presarea altora este o slăbiciune, sub masca puterii. Adevărata putere se află în interiorul tău și acum îți aparține.
Din această cauză frica este un însoțitor permanent al celui ce se identifică cu mintea sa. Ca urmare, acesta se deconectează de puterea sa adevărată, de eul său profund, care are rădăcini în esența sa. Sunt foarte puțini oameni care simt în afara rațiunii lor, de aceea aprope fiecare dintre noi trăiește cu frici. Diferă doar intensitatea acestora.
Eckhart Tolle