-Ești creștin?
-Nu, eu nu cred în Dumnezeu.
-Nu poți să crezi sau să nu crezi în Dumnezeu, – a declarat el. – Pe Dumnezeu poți doar să-l cunoști.
-La asta îți pot răspunde cu siguranță, că eu nu l-am cunoscut, – am bufnit eu în râs. – Și, sincer vorbind, îmi pare, că este imposibil să crezi în El, cel puțin, în ceea ce se spune despre El.
-Da, bineînțeles, Dumnezeu este imposibil. Și aceasta este prima dovadă că El există.
Kader s-a uitat atent la mine, ținând în continuare mâna lui peste a mea. „Așa, trebuie să fiu cu ochii în patru, – m-am gândit eu. – Sunt atras într-o dispută filozofică, prin care a devenit el faimos. Nu este o încercare ușoară, aici există multe capcane ascunse.”
-Încerci să spui, că ceva trebuie să existe pentru că este imposibil? – am întrebat eu, pornind pe apele neexplorate după gândul său.
-Anume asta încerc să spun.
-Atunci reiese, că ceea ce este posibil nu există?
-Exact! – pe fața lui a apărut un zâmbet larg. – Sunt impresionat, că tu înțelegi asta.
-Știi, – i-am zâmbit și eu lui, – eu am pronunțat această frază, dar asta nu înseamnă că eu o înțeleg.
-Eu îți explic. Nimic nu există așa, cum noi îl vedem. Nimic din ceea ce vedem nu este ceea ce ni se pare. Ochii noștri sunt înșelători. Tot ceea ce ni se pare real este doar o parte a iluziei. Ni se pare că vedem lucruri existente, dar ele nu sunt. Nici tu, nici eu, nici camera aceasta. Nimic.
-Și totuși nu înțeleg. De ce lucrurile posibile nu pot exista?
-Îți explic cu alte cuvinte. Forțele care creează tot ce este material, ceea ce noi credem că există în jurul nostru, nu pot fi măsurate, cântărite sau chiar atribuite vreunui moment al timpului cunoscut de noi. Una dintre formele în care se manifestă aceste forțe sunt fotonii de lumină. Pentru ei, cea mai mică particulă a materiei este un întreg univers al spațiului liber, iar întreaga noastră lume este doar un fir de praf. Ceea ce noi numim Univers este doar o idee de a noastră, și una nu prea reușită. Din punctul de vedere al luminii, al fotonului care dă viață, universul cunoscut de noi este ireal. Nimic din asta nu este real. Înțelegi acum?
„Shantaram” – Gregory Roberts