Ce crez că simt pentru tine? Dragoste? Nu! Eu mă simt ca un elefant.
Un elefant urecheat, curajos, greoi, dar cu cea mai mare inimă. Un elefant care este mereu aproape, nu se retrage nici cu un singur pas și își înclină capul mereu când își vede dragostea.
Crezi că sunt tandru cu tine? Nu! Sunt ca petalele de cireș.
Vreau să te acopăr cu ele de la degetul mic al piciorului pană în creștet și apoi să-ți facă o coroană din ramuri de cireșe înflorite.
Crezi că eu sunt încântat de tine? Nu! Eu sunt ca marea.
Valurile puternice mă acoperă în întregime. Sufăr de senzația prezenței tale: respirația se pierde, cuvintele sunt uitate pe jumătate, eu însumi uit încotro merg. Acum vocea ta este singura busolă.
Crezi că eu zâmbesc când te văd?Nu! Eu sunt asemenea unui licurici.
Acum aceștia trăiesc în apartamentul meu, dorm în buzunarele, îmi săruta genele – și de la ei eu radiez mereu.
Crezi că tu ești inspirația mea? Nu! Tu ești melodia mea!
Eu scriu muzică în fiecare zi și în fiecare noapte. Vreau să înțeleg cum să redau sunetele zâmbetului tău. Toate grijile mele sunt acum despre asta.
Încă crezi că noi împreună trăim o poveste de dragoste? Nu! Noi trăim aceeași viață.
Împreună noi trăim, simțim, iubim,ne ascultăm, ne dezvoltăm și îmbătrânim. Dragostea în doi te învață din nou să respiri, să vezi, să auzi, să asculți și să simți. De parcă abia acum începi să simți totul împrejur, chiar și bătăile inimii.
Eu încă nu știu cum să trăiesc cu acest sentiment.
Nu-mi amintesc cum am trăit fără acest sentiment.