Lenea este cel mai mare păcat și cea mai mare crimă de sine stătătoare dintre toate.
Atunci când o persoană este leneșă, economisește energie, care ar fi putut fi risipită în locul nepotrivit, pentru lucruri importante pentru sine, fapte, gânduri și acțiuni.
Când cineva este furios, trezește sentimente capabile de creație: pentru a se supăra pe sine și pe dușmani, pentru a deveni mai bun, mai puternic, mai inteligent, mai de succes etc.
Atunci când cineva este trist, caută răspunsuri la întrebări importante prin el însuși, cercetează în trecut, compară și analizează.
Atunci când o persoană este tristă, își ia rămas bun de la ceva important pentru ea sau de la cineva. El trăiește o perioadă importantă în viață pentru a merge mai departe.
Atunci când o persoană cade în deznădejde, își lasă mâinile în jos și încetează să mai trăiască. Ea nu mai este conectata la lume, la univers. Ea nu crede în nimic. Cel mai important fapt este ca a încetat să se mai creadă in sine. Nu mai există acea personalitate uimitoare și diferită de oricine altcineva, acel creator atotputernic al propriei sale vieți.
În deznădejde, omul nu gândește productiv, capacitatea de a gandi si analiza se închide, căci spațiul se restrânge doar la personalitatea sa și la marea deznădejde. Și nu-și vede posibilitățile, nu se place pe sine. Și, printr-o astfel de viziune asupra lumii, nu se mai iubeste nici pe el si nici lumea nu o mai iubeste.
Universul ia descurajarea ca pe o dorință umană, atâta timp cât lucrezi constant la această condiție și faci tot ce poți pentru a o înrădăcina.
Vrei să fii descurajat și să cazi la fund? Cu plăcere!
Dar este posibil să lupți împotriva deznădejdii. Mai exact, pentru a cunoaște modalități de a o alunga.
Bineînțeles, nu se face într-o secundă. Dar știm că orice mare călătorie și victorie începe cu primul pas.
Principalul lucru este să începi să acționezi nu împotriva ta, ci pentru.
Cel mai important lucru este să recunoști cu sinceritate că ești descurajat. Nu într-un moment de tristețe sau de mâhnire, ci în adâncul deznădejdii.
A realiza acest lucru înseamnă să accepți starea de fapt existentă. Și acesta este primul pas. Atunci când înțelegem clar ce se întâmplă, devine mai ușor și mai ușor de realizat să corectăm și să rezolvăm problema.
Recunoașteți cu onestitate, cu responsabilitate. Apoi, după ce am devenit conștienți de situația în care ne aflăm, să ne cufundăm în teatrul într-un singur actor:
Priveste-te dintr-o parte chiar în această deznădejde. Vezi cât de patetic și de trist arăți. Simțiți cum nu raze de energie și de viață emană din voi. Uită-te la ceea ce ai făcut din tine însuți.
De obicei, doar această conștientizare declanșează procesul invers și declanșează provocarea de a-ți dovedi ție însuți că nu ești un jeleu patetic, lipsit de viață și de miracole.
Descurajarea este o mlaștină. Unul își bagă picioarele în ea și se scufundă încet într-o mocirlă de neînțeles.
Trebuie să te târăști afară din mlaștină schimbând pământul de sub picioare.
Schimbați de urgență activitatea. Fă ceva neașteptat pentru tine: schimbă-ți măcar coafura sau culoarea părului, mută-te în alt oraș sau ia-ți o vacanță, sau înregistrează-te cu un pseudonim în orice rețea și împărtășește tot ce-ți trece prin cap.
Iar cireașa de pe tort este miracolul miracolelor: stresul constructiv. Este genul de stres care ne face o persoană fericită după aceea.
Nu este genul de stres care face ca o persoană să se prăbușească, ci un stres realizabil, activ, cu o intrare în propriile noastre temeri și griji.
Să te apuci și să începi să faci în mod deschis lucruri la care înainte puteai doar să visezi: aici fiecare are propriul domeniu de alegere.
Cineva cântă doar în baie – mergeți la karaoke, înscrieți-vă la cor (există și în ziua de azi și pentru adulți), începeți să cântați cu oamenii, apăreți în societate.
Cineva scrie cărți și note într-un birou. Scoate-l afară! Exemplul meu este o lecție pentru voi. Dacă nu le-aș fi luat odată, nu am fi fost aici acum.
Uită-te la ce ești cu adevărat bun și știi asta, dar toată viața ta te-ai împiedicat singur, devalorizându-ți talentul.
Și nu uitați, nu veți atinge niciodată perfecțiunea în secret. Vei fi oprit de frică și de condamnări nejustificate din partea unor oameni pe care nu îi cunoști în esență.
Doar atunci când veți sfida descurajarea, atunci lucrurile se vor mișca din punctul mort. Atunci Universul vă va vedea, vă va simți energia și dorința de a merge înainte, de a încerca, de a începe, de a evolua. Veți fi din nou în rândurile celor care nu vor să renunțe la viața lor pentru cei înverșunați, cei abătuți și cei mizerabili.
În plus, nu ai nimic de pierdut, ești în deznădejde și mai rău de atât nu se poate, nu-i așa?
Dar cu siguranță se îmbunătățește!
Dovedită de timp și de miliarde de oameni care trăiesc pe planetă.
Gândește-te la ce lucruri interesante ai descoperit sau ai început să faci atunci când erai chiar în acea deznădejde? Ce v-a ajutat să ieșiți? Răspunsul îl va ajuta pe celălalt, pentru că exemplele bune au fost întotdeauna capabile să pună lucrurile în mișcare.