Da, foarte puțin oameni pot fi numiți norocoși, pentru că copiii lor dorm toată noaptea ca și adulții, dar pentru majoritate acesta este un vis îndepărtat.
Poate tocmai de aceea, subiectul insomniei la copii este cel mai popular pe forumurile online. Întreaga industrie a cărților și revistelor încearcă să ne insufle ideea: ești un părinte bun dacă copiii tăi dorm bine noaptea.
A venit momentul să risipim aceste mituri. Iată câteva fapte despre modul în care ar trebui să doarmă copiii de fapt.
1.De ce copiii se trezesc noaptea? Pentru că așa ne-a conceput natura.
Peter Fleming, profesor – pediatru la Universitatea din Bristol, spune că ideea potrivit căreia copiii ar trebui să doarmă toată noaptea a apărut abia în secolul XX. De fapt, aproape toți copiii se trezesc noaptea, iar acest lucru este normal.
„Bebelușii nu sunt concepuți să doarmă perioade lungi de timp, nu e bine pentru ei și nu există absolut nicio dovadă care să arate că un copil care doarme toată noaptea este neapărat un copil sănătos. Evident, nu asta își doresc să audă părinții.”
2.De fapt, nimeni nu doarme noaptea întregă, nici adulții.
Darci F. Narvaez, profesor de psihologie la Universitatea Notre-Dame din Paris, susține că una dintre principalele concepții greșite ale părinților este că toată lumea doarme opt ore pe noapte. Acesta este un mit.
„Adulții nu dorm toată noaptea, pur și simplu uită că se trezesc. Dormim ceva mai bine pentru că lucrăm mult și este normal. De asemenea, este normal să existe perioade scurte de trezire.”
3.Bebelușii oamenilor ar trebui să aibă un contact mai strâns cu părinții, în comparație cu puii de animale. Cel mai mult au nevoie să își simtă mama alături.
„Copiii umani se nasc cu 9 până la 18 luni mai devreme, comparativ cu animalele”, spune Narvaez. „Alte animale sunt capabile să se plimbe și să înceapă a mânca după ce se nasc, noi nu putem face asta. Deci, asta înseamnă că trebuie să îi asigurăm calm bebelușului, în timp ce sistemele creierului își termină dezvoltarea, deoarece au doar 25% din mărimea creierului unui adult și multe sisteme care încă nu și-au stabilit parametrii.”
4.Trezirile dese sunt asociate cu niveluri mai ridicate de inteligență și o sănătate mintală mai bună.
După Fleming, nu există o legătură între „nivelurile foarte ridicate de realizare a dezvoltării intelectuale și un somn complet pe tot parcurusl nopții”. În timp ce Narvaez spune că, copiii care sunt ținuți mai aproape de părințiilor și au nevoile îndeplinite mai ușor, au o mai mare empatie, auto-reglementare și conștiință, iar un studiu a arătat că chiar și o mai mare capacitate cognitivă și suferă mai puțin de depresie.”
5.Copiii au un ciclu de somn mai scurt decât adulții
„Adulții tind să treacă printr-un ciclu de somn de 90 de minute, de la somn activ la somn adânc și înapoi la somn activ”, spune fleming. Avem tendința de a trece prin două sau trei astfel de cilcuri pe timp de noapte, înainte de a deveni conștienți de faptul că ne-am trezit și a ne culca înapoi. Bebelușii au un ciclu de 50 – 60 de minute. Deci, vor experimenta perioade vulnerabile în care se pot trezi la fiecare oră sau chiar mai des.
6.Copilul are nevoie de calmul părinților pentru a nu fi agitat.
Un studiu realizat în 2011 a constatat că reacția rapidă părinților la plânsul copilului este foarte importantă pentru sănătatea lui mentală și chiar fizică. Părinții care, înainte de timp, încep să „obișnuiască” copilul să se liniștească singur din plâns, ar trebui să știe: pentru el, isteria este un stres incredibil de mare.
Narvaez explică: „Poți presupune că îți înveți astfel copilul să nu plângă fără motiv, fără a-i acorda atenție. În timp ce țipă, în micul său corp se acumulează rapid hormonul stresului numit cortizol. Pentru a se calma, copilul are nevoie de reacția potrivită la stres: să își vadă mama alături și să îi simtă căldura.
7.Bebelușul poate dormi pe tot parcursul zilei și se trezește noaptea pentru a se asigura că obține toată atenția părinților.
„De obicei, bebelușul doarme în timpul zilei și de la 18:00 până la miezul nopții este momentul în care acesta va sta treaz cu plăcere”, spune Fleming. „De fapt, este vorba despre programarea naturală. Când copiii sunt sub atenția ambilor părinți simultan, obțin un avantaj biologic: atunci când există doi îngrijitori, șansa de supraviețuire este mult mai mare. Copilul alege pentru sine un astfel de program de veghe în mod conștient. Iar faptul că un astfel de regim nu se încadrează în programul tău nu îl interesează deloc.”
8.Bebelușul nu trebuie să doarmă separat de părinți, mai cu seamă în altă cameră.
„Dacă ne întoarcem la istoria evolutivă a oamenilor, copiii și-au petrecut timpul în contact strâns și continuu cu mama lor, fiind purtați la piept oriunde și oricând. Am petrecut destul de mult timp în Africa și în diverse alte locuri, unde copiii sunt purtați de mamele lor tot timpul. Dorm atunci când au nevoie să doarmă și se trezesc când și-au împlinit somnul, și asta le facilitează alăptarea.”
Fleming susține că există dovezi care să arate un risc mai mare de sindrom de moarte subită infantilă, în rândul copiilor care dorm separat de părinți.
9.Peste tot în lume, mulți copii aflați în prima etapă a vieții lor dorm cu părinții. Și acest lucru este absolut logic: au nevoie de un contact constant cu părinții și se indispun mult atunci când nu îl primesc.
Fleming susține că dormitul împreună cu bebelulul (în condiții de siguranță) este foarte frecvent în întreaga lume, mai mult decât se crede.
De asemenea, pediatrul admite că, deși nu este posibil ca părinții care muncesc să fie în mod constant cu copiii, pot exista compromisuri, cum ar fi contactul cât mai apropiat atunci când este posibil, adică noaptea.
Trebuie să nu uităm că societatea se schimbă mai repede decât biologia. Un model biologic care s-a dezvoltat în jumătate de milion de ani nu poate fi pur și simplu ignorat brusc și întors pe dos. Mai ales atunci când nu există niciun avantaj în acest sens.