Iată de ce atașamentele pot fi tragice și ce uimitor se întâmplă dacă renunți la ele

“Atașamentul este sursa, rădăcina suferinței; prin urmare, este cauza suferinței “, Dalai Lama.

Ataşamentul poate fi tragic

Principala cauză a suferinței nu se rezumă numai la întâmplările pe care le avem. Putem avea parte de cele mai neplăcute întâmplări, însă sursa durerii noastre nu sunt schimbările ce au avut loc, ci atașamentul nostru faţă de ele. Ne așteptăm ca totul să meargă exact așa cum dorim iar în cazul când nu se întâmplă acest fapt , ne simțim zdrobiți.

Atunci când realitatea nu corespunde asteptărilor noastre, există o ruptură între fantezia noastră și starea reală a lucrurilor, de aceea simțim durere.

Dacă nu doreşti întodeauna să simţi aceste sentimente dureroase,  trebuie să te opreşti de a te agăța de tot ceea ce te înconjoară: obiecte, idei, oameni, relaţii. Salvarea nu are nimic de-a face cu principiile care „ţi-au promis că nu vor pleca și că vor rămâne întotdeauna așa cum le cunoşti”. Salvarea este să înţelegi că totul în viață se schimbă încontinuu.

Lipsa atașamentului este fericirea

Dacă nu ai niciun atașament, atunci nici nu aștepţi nimic de la viață. Când trăiești fără de ataşamente, ești cinstit. În modul dat, permiți evenimentelor să curgă în cursul lor natural, acceptând ceea ce nu poți controla, adică ceea ce este dincolo de înțelegerea ta. În același timp, senzația de fericire (senzația de luminozitate) este atinsă de starea ta de spirit. Lipsa oricărui atașament este împăcarea cu ideea în cauză. Aceasta este înțelegerea nesemnificativității noastre în amploarea universului și a limitărilor controlului nostru. De asemenea, înseamnă că ai o atitudine lejeră faţă de dragoste.

În acest caz, este vorba despre a nu fi atașat faţă de partener și de a nu vă face griji cu privire la durata relației şi la aceea că cealaltă jumătate va fi de acord să se căsătorească sau nu.

În loc să vă îndrăgostiți de așteptări sau de imagine, veți iubi o persoană ca pe o personalitate care merge pe drumul ei în univers. În loc să-ți dorești ca partenerul tău (şi relaţia) să rămână neschimbat tot timpul, vei avea destulă dragoste și îi vei da libertatea de a alege.

Persoana care iubeşte își acceptă partenerul complet – felul în care se află în fiecare moment al existenței sale, chiar și atunci când se schimbă înaintea ochilor noștri. Oamenii, ca orice altceva în această viață, vor avea întotdeauna schimbări. Apreciați-i, pentru că astfel realizați că nimic nu va dura pentru totdeauna.

Autor – Kris Gage