Toți cei care au trăit mult timp singuri vor înțelege:
Atunci când m-am căsătorit, am început să sun la ușă. La propria ușă. La ușa apartamentului meu. La acea ușă pe care am deschis-o dintotdeauna cu cheia, din prima zi când am început să locuiesc aici.
Desigur, aveam sonerie, dar aproape niciodată nu era folosită. Mama avea cheile de rezervă. Și nimeni altcineva nu venea la mine.
M-am obișnuit cu faptul că nimeni nu mă aștepta acasă. Nu era nimeni care să-mi deschidă ușa. Numai pisica, dar ea nu putea s-o facă.
Nu am suferit niciodată în mod deosebit din această cauză, sincer. M-am obișnuit și mă bucuram de liniște. Fără surprize sau vizite neașteptate. Liniște și pace. De ce aș mai avea nevoie?
Și iată că m-am căsătorit și, pe lângă alte plăceri și bucurii, am descoperit încă un lucru pentru mine: să sun la ușă.
Soțul lucrează de acasă. Prin urmare, întorcându-mă, sun la ușă. Uneori, acest lucru se întâmplă de câteva ori pe zi.
-De ce înterupi omul de la treburile lui? – mă întreba indignată mama. – Ai cheile tale!
-Nu înțelegi. Există o oarecare plăcere când cineva îți deschide.
Mint. Nu e doar o plăcere. Este o adevărată fericire. Să știi că te așteaptă cineva după această ușă. Să asculți pașii, să auzi rotirea cheii, mânerul face clic…
Să vezi bucuria în ochi, zâmbetul pe față, să înțelegi că acea persoană este foarte fericită să te vadă, că i-a fost dor de tine, chiar dacă doar ai ieșit după pâine.
Uneori, soțul îmi deschide ușa clam, îmi ia geanta din mână, mă ajută să-mi scot haina, mă îmbrățișează și se atinge cu barba lui ghimpoasă de obrazul meu.
Alteori, când are o urgență la lucru, îmi face diverse semne cu mâinile, îmi sărută repede nasul și fuge să lucreze mai departe.
Cel mai important este că niciodată nu se supără, nu strigă la mine și nu mă întreabă:
-Ai uitat cheile sau ce e?
E ca și cum el singur înțelege că chestia nu e în chei. Așa a fost. Așa a rămas. Așa și va fi.
Vă doresc doar două lucruri în viață – sănătate și să aveți pe cineva care să vă aștepte acasă. Pe toate celelalte le veți realiza. Sunt convinsă.