Cuvinte nemaipomenit de mișcătoare: „Mă întrebi, în ce cred?”

Mă întrebi, în ce cred…?

Nici nu știu cu ce să încep.

Eu cred în destin, de care nu poți fugi și care mai devreme sau mai târziu îți decide viața.

Eu cred că sentimentele sunt mai puternice decât rațiunea și că acestora nu le poți ordona.

Eu cred că nu oricine îți poate provoca piele de găină. Fiorii apare doar atunci când o persoană atinge ceva profund în tine și nu contează dacă reacționezi la voce, privire sau atingere.

Eu cred că dacă cineva m-ar trăda, atunci în mine s-ar frânge ceva, s-ar rupe firul și niciodată nu l-aș mai putea privi pe acel om ca înainte. Eu nu știu să reîntorc la viață ceea ce a murit.

Eu cred că dacă omul este al tău, atunci îi simți respirația sub piele, aveți același puls la doi, aveți gânduri și fraze, pe care unul le începe iar al doilea le continuă.

Eu cred că dacă m-aș simți prost, oriunde m-aș afla, acel om ar simți o durere ușoară în regiunea inimii.

Eu cred în apusuri de soare cu o ceașcă de ceai fierbinte și în răsărituri care se reflectă în ochi.

Eu cred în șoapte blânde și gingașe, fără ipocrizie.

Eu cred că o voce poate deveni atât de apropiată, încât atunci când o auzi sufletul îți este cuprins de căldură.

Cred în tăcerea, care poate vorbi mai tare decât cuvintele.

Eu cred în magia privirii, care te poate face să îngenunchezi, poate ucide, te poate face să zbori, să zâmbești, să îți dorești să trăiești.

Eu cred în faptul, că atunci când voi închide ochii, omul drag va rămâne alături, indiferent de părțile mele slabe sau puternice, neajunsuri sau greșeli.

Eu cred, că timpul nu poate fi întors și că toate vor trece cândva… de aceea, trebuie să prețuim ceea ce avem, fiecare moment, fiecare secundă, fiecare clipă.

Mă întrebi, în ce cred…? În multe lucruri…