-Prințesă, prințeeeesă! Aici trăiește minunata prințesă? – striga cineva la geam.
Ea s-a ridicat nervoasă și a zis:
-Ce vrei?
La geam era prințul pe cal alb, care întrebă din nou nerăbdător:
-Aici trăiește prințesa?
Încruntată și iritată, ea i-a răspuns:
-Nu e acasă. E undeva prin pădure sau pe vale – strânge flori.
Prințul s-a uitat atent la cea care i-a răspuns, apoi a scos o bucată de pânză din buzunar, s-a uitat lung și la ea, apoi a zis:
-Te-am recunoscut! Tu ești prințesa, de ce mă minți?
Prințesa și-a scos basmaua de pe cap și i-a răspuns resemnată:
-Deci nu vei pleca?
-Sigur că nu, am venit să te iau de nevastă. Lasă-mă să intru!
-Dacă e vorba de însurătoare, atunci intră.
Emoționat, prințul a intrat în camera luminoasă. La geam stătea prințesa și meșterea ceva din lemn.
Văzându-l, prințesa l-a întrebat:
-Ai întâmplător o daltă?
Prințul a rămas mască, pentru că își luase cu el pietre scumpe, țesături de catifea, dar nu și o… daltă.
-Nu ai, am înțeles. Deci vrei să te însori cu mine?
-Minunată prințesă, toată lumea vorbește despre frumusețea și bunătatea ta. Am decis că trebuie să devii soția mea!
-Minunate prinț, te văd prima oară și nici lumea nu mi-a vorbit nimic despre tine. Nu pot să mă căsătoresc acum. În curând am un rafting pe râu și o excursie cu canoe. Iar acum concursul de sculpuri în lemn e în toi și tata a mai luat și dalta cu el.
Prințul s-a pierdut pentru un moment cu firea, el se aștepta cu totul la altceva când se îndrepta spre ursita sa. Își imagina cum prințesa îi sare în brațe, îi mulțumește pentru darurile scumpe, dar nicidecum o femeie care are nevoie de daltă și are niște hobby-uri ciudate.
Iar când s-a gândit ce va spune taică-său, atunci când se va întoarce fără logodnică, s-a îngrozit.
Iar prințesa și-a închipuit cum tatăl ei se va supăra din nou și cum va spune a nu știu câta oară că ea trebuia să se nască băiat.
-Poate le spunem că sunt îndrăgostită de altul? – a propus prințesa.
-Prostii! Știi că iubirea nu contează când e vorba de două regate. Și apoi, tata n-o să mă creadă pentru că de mine fetele se îndrăgostesc mereu dintr-o privire.
-Păi da, ești simpatic. Dar mă așteaptă rafting, canoe…
-Și sculpturile din lemn. Poate și dragonii îi îmblânzești în timpul liber? – a continuat prințul.
Prințesa a sărit încântată în picioare și a zis :
-Iată! O să spui că am fost răpită de dragon! O să fac o înțelege cu dragonul de lângă peșteră. Mi-a rămas dator de la ultima partidă de șah. Voi sta la el între timp. Minunată idee!
Prințul a plecat, gândindu-se că nu e o rușine să vii cu o astfel de veste, iar prințesa a rămas la geam, spunându-și:
-Toți prinții sunt la fel! De s-ar găsi măcar unul care să bată cu pumnul în masă și să zică „niciun fel de rafting, ești prințesă sau ce?” Chiar cred tot ce le spun. Vrăjitoarea naibii, n-a găsit un alt blestem… „Vei sta toată viața sculptând această bucată din lemn, așteptând un bărbat adevărat!!!” Măcar de mi-ar fi lăsat o daltă…