Deja de câteva zile, ciorile roiau deasupra acoperișului unei case vecine. Tot bine, dar zborul lor era însoțit de cârâieli neplăcute, asurzitoare. Din cauza acestui concert, toți copiii din casă nu mai știau ce înseamnă somnul de zi. Nici geamurile termopan nu îi salvau de acele sunete terifiante.
Daria nu a rezistat și și-a trimis soțul pe acel acoperiș, să vadă ce se întâmplă. Observând un om, stolul de ciori s-a ridicat cu un cârâit nemulțumit, dar s-a așezat în apropiere – pe niște bețe de la antenele vechi.
În fața lui Alexandru stătea întinsă pe o parte o pisică, iar culoarea blănii ei se pierdea în culoarea acoperișului. După mișcarea cozii, bărbatul și-a dat seama că ea încă era vie. Dar de ce nu fuge? Bărbatul a examinat cu atenție pisica.
Avea blana smulsă și niște răni mici pe cap – erau urme de la ciocurile ciorilor. Alexandru a încercat să ridice pisica, dar nu a putut. Pisica era lipită!
Cineva – și în mod clar nu ciorile, cu siguranță era treaba oamenilor – a turnat lipici pe acoperiș și a lipit pisica acolo. Sărmana nu putea să se rostogolească, stătea întinsă și chinuită acolo. Atunci au observat-o ciorile…
La început, se roteau cu precauție deasupra bietului animal, dar nu îndrăzneau să se apropie. Apoi, au încercat să atace. Deși, pisica nu putea să-și miște capul și lăbuțele din partea dreaptă, cele din stânga erau mai libere și ea încerca să lupte și să se apere.
Dar, fără apă și mâncare, forțele o părăseau. Loviturile labelor deveneau tot mai slabe și dezorientate, pisica doar flutura din ele în aer, iar ciocurile ciorilor reușeau să ajungă la corpul ei neputincios. Se adunau din ce în ce mai multe păsări… Zburau deasupra pisicii cu o cârâială batjocoritoare, apoi brusc coborau și încercau să-i smulgă blana, să-i intre în ochi, să o tragă de coadă.
Bărbatul a înțeles că nu va putea să o salveze fără ajutor, căci nu avea niciun instrument la îndemână. Și-a dezbrăcat haina și a învelit atent pisica, pentru ca ciorile să nu o atace din nou. Apoi, a alergat repede și a sunat la prima ușă, i-a explicat stăpânului situația și i-a cerut ajutorul. Fără prea multe întrebări, cei doi au luat un cuțit de construcție și au urcat pe acoperiș.
Încetul cu încetul, bărbații au tăiat atent blana care era acoperită cu lipici. Era foarte incomod, unul ridica ușor pisica, iar al doilea mișca lama atent, pentru a nu atinge pielea sărmanului animal. În cele din urmă, pisica a fost complet eliberată.
Alexandru a luat pisica în brațe și a dus-o încet acasă, ea nici măcar nu avea putere să deschidă ochii.
-Mai rabdă puțin, acuș ajungem acasă și totul va fi bine. Iar atunci când îți vei reveni, soția mea o să te tundă frumos. Vei fi cea mai frumoasă pisică, nimeni nici nu va observa că ai blana neuniformă.
Daria îi aștepta la ușă. Ea a urmărit întreaga întâmplare pe geam, totul era clar și fără cuvinte. Seara, pisica a ațipit în poalele lui Alexandru. Rănile îi erau unse, în sfârșit mâncase și băuse și a reușit să adoarmă, fără a aștepta vreo lovitură în orice moment.