Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste din toate timpurile: Johnny Cash către soția sa June Carter!

Potrivit unui sondaj realizat de ziarul „The Independent”, cea mai frumoasă scrisoare de dragoste a tuturor timpurilor a fost aleasă cea a lui Johnny Cash către soția sa, June Carter Cash. Aceasta a fost scrisă în anul 1994 la cea de-a 65-a zi de naștere a lui June:

„Îmbătrânim și ne obișnuim unul cu altul. Gândim la fel. Ne citim gândurile. Știm ce vrea celălalt fără să întrebăm. Câteodată ne enervăm unul pe altul. Dar din când în când, cum se întâmplă azi, mă gândesc la lucrurile astea și-mi dau seama cât de norocos sunt să-mi împart viața cu cea mai minunată femeie pe care am întâlnit-o vreodată. Încă mă inspiri și mă faci să te admir.

Mă influențezi să fiu mai bun. Ești tot ce îmi doresc și motivul numărul 1 pentru care exist pe pământ. Te iubesc nespus de mult!”

Cei doi s-au căsătorit în anul 1968 și au avut un mariaj fericit mai mult de 30 de ani. June a decedat în luna mai a anului 2003, iar Johnny a urmat-o în mai puțin de patru luni.

Alte scrisori de dragoste, care au intrat în topul celor mai frumoase așternute vreodată pe hârtie au fost cea a lui Richard Burton către Elisabeth Taylor, a lui Napoleone Bonaparte către Josefina și altele. Iată câteva fragmente din Top – 10 cele mai bune:

Winston Churchill către soția sa Clementine, 1935:

„În scrisoarea ta din Madras ai scris câteva cuvinte foarte dragi mie despre cum ți-am îmbogățit viața. Nu pot să-ți spun câtă plăcere mi-a făcut asta, întrucât întotdeauna mă simt atât de copleșit de ceea ce îți datorez, dacă pot exista conturi în dragoste. Nu există cuvinte care să poată exprima ceea ce înseamnă pentru mine să trăiesc toți acești ani în inima ta și alături de tine.”

John Keats către Fanny Brawne, anul 1818:

„Dragostea m-a făcut egoist. Nu pot exista fără tine – uit de toate, cu excepția dorinței de a te vedea din nou, viața mea pare să se oprească aici – nu văd mai departe. M-ai cuprins întru totul. Am senzația că mă dizolv – și voi fi extrem de nefericit fără speranța de a te vedea în curând.”

Ernest Hemingway către Marlene Dietrich, 1951: 

„Nu pot să explic cum, de fiecare dată când te-am îmbrățișat, am simțit că sunt acasă. De fapt, nu pot să explic multe lucruri.”

Napoleon Bonaparte către Josefina de Beauharnais, 1796:

„Farmecele incomparabilei Josephine aprind în mod constant o flacără arzătoare și strălucitoare în inima mea.”

Richard Burton către Elisabeth Taylor, anul 1964:

„Ochii mei orbi te caută cu disperare. Nu realizezi, bineînțeles, cât de fascinant de frumosă ai fost întotdeauna și cât de ciudat ai dobândit un farmec și mai special și periculos.” 

Ludwig van Beethoven, unei necunoscute, pe care o numește „iubirea nemuritoare”, 1812:

„Deși sunt încă în pat, gândurile mele se îndreaptă spre tine, iubirea mea nemuritoare, uneori cu iubire, alteori cu tristețe, așteptând să aflu dacă destinul ne va asculta sau nu rugăciunile… Mereu al tău, mereu a mea, mereu a noastră.”

Președintele SUA Gerald Ford către soția Betty Ford, 1974: 

”Niciun cuvânt pe hârtie nu poate exprima iubirea noastră profundă. Noi știm, cât ești de minunată și noi, copiii tăi și tatăl lor, ne vom strădui să fim la fel de puternici ca și tine. Credința noastră în tine și în Dumnezeu ne va fi sprijin. Dragostea noastră pentru tine este veșnică.”