Adesea, viața ne oferă scenarii, pe care chiar și cei de la Hollywood le-ar invidia. Chiar și un lucru atât de comun ca un interviu de angajare se poate dovedi a fi amuzant și surprinzător.
Iată câteva povestioare reale despre prima zi la serviciu, care te vor ajuta să fii pregătit pentru orice!
Interviul a durat aproximativ 10 secunde. Ușa se deschide, solicitantul intră în sala de ședințe, aruncă o carte de vizită pe masă cu cuvintele: „Aștept un apel de la dvs. în viitorul apropiat!” Și pleacă în apusul soarelui cu niște pași ușori de jazz. Pe cartea de vizită era scris numele, telefonul de contact și, atenție, postul de muncă dorit – top manager. Am o singură întrebare: se poate și așa?
***
Eu am avut un interviu și mai scurt. Tocmai absolvisem universitatea, cu diploma în mână, eram în căutarea primului meu job. În sfârșit, am fost invitat la primul interviu. Stau la ușa departamentului HR, am emoții, tremur tot, ca înainte de primul examen. Bat la ușă, o deschid și zic: „Alo, bună ziua!” Pierdut și jenat, roșesc și mă retrag în tăcere.
***
Acum doi ani eram în căutarea unui loc de muncă, înainte de interviu am decis să fumez o țigară. Doi bărbați stăteau nu departe de mine și vorbeau despre jocul World of Tanks. Nu sunt fan de a interveni în discuții străine, dar am auzit ceva despre subiectul care mă interesa. Am schimbat câteva vorbe despre tancuri, am terminat de fumat și am mers la interviu. Intru în birou, iar acei doi tipi s-au dovedit a fi directorul și un șef de departament. Cu cuvintele „deci, acesta este tanchistul nostru!” mi-au strâns mâna și am fost angajat, fără prea multe întrebări.
***
Recent, am fost la un interviu… Managerul de resurse umane mi-a dat un laptop și mi-a spus: „Încearcă să mi-l vinzi.” Ei bine, am luat laptopul și am ieșit din birou… după care chiar am plecat acasă. Managerul m-a sunat și a început să urle la mine isteric: „Adu-mi imediat laptopul înapoi!” I-am zis: „200 de dolari și laptopul este al tău!..”
***
Am mers ieri la un interviu, într-o companie mică, apropo, care nu avea nicio legătură cu astrologia. În birou stăteau două fete, una de vreo 35 de ani, alta de 25. Cea mai tânăra tasta la calculator, cealaltă adresa întrebări.
Eu: Bună ziua!
Ea: Bună ziua! Cine sunteți după semnul zodiacal?
În CV era indicată data nașterii mele. Dacă doreau, puteau să afle cu ușurință cine sunt după zodie. Ei bine, în fine…
Eu: Fecioară.
Ea (strâmbă din mutră): Ne cerem scuze, dar nu ne convine.
Fata mai tânără încetează să tasteze, se uită la mine cu o privire plină de reproșuri „Oh, nu puteai și tu să nu te nași Fecioară…”
Eu: Bine. La revedere.
Am închis ușa și am plecat. Ce a fost asta? De ce? Și pentru ce? Mi-au rămas atât de multe întrebări după acest mini-interviu.
***
Odată am avut un interviu cu un programator C#. Recrutorul nostru a cerut candidatului să explice principiul programării orientate pe obiect, folosind un limbaj simplu și inteligibil. Candidatul povestește, ajunge la principiul polimorfismului și aduce un exemplu: „Iată aici am un stilou. Cu el pot să-mi scriu numele, dar pot și să-l înfig în ochiul unuia dintre voi. Acesta este principiul polimorfismului.”
P.S. Candidatul a trecut interviul cu succes.