-Ce te uiți? Gură căscată. Nu ai și nu vei avea niciodată așa ceva! – a început să-l tachineze băiatul gras, ținând în mână o mașinuță nouă.
-Iar tu… tu ești gras! Iată așa! – a strigat Vlad și și-a încrețit cu dispreț fruntea.
-Ești invidios, – mormăi băiatul gras. – Asta pentru că am ce mânca. Mama mă hrănește cu de toate, iar bunica ta îți dă doar oase să rozi, – a adăugat el și a izbucnit în hohote de râs.
Auzind aceste cuvinte dureroase, Vlad și-a strâns buzele cu toată puterea, acestea s-au făcut deodată albe. Băiatul creștea cu bunica, nu-și cunoștea mama. Ei trăiau doar din pensia modestă a bătrânei, într-adevăr, abia de le ajungea pentru mâncare.
Bunica era bătrână, abia de putea să meargă, așa că Vlad era nevoit să ducă totul pe umerii lui fragili.
-Iar atunci când bunica ta își va găsi sfârșitul, vei fi dus la orfelinat. Iată acolo o să vezi ce înseamnă zile fripte, – nicidecum nu voia să se liniștească grasul, enervându-l din ce în ce mai mult pe băiat.
Luându-și camionul-jucărie pe care l-a găsit la coșul de gunoi, băiatul a fugit acasă. Pe drum, se gândea cum va trăi el singur, fără bunica, și că nimeni nu va avea nevoie de el.
-Bunico, te rog, să trăiești, bine? – a intrat el în casă, ștergându-și lacrimile care curgeau șiroaie.
Bătrâna s-a ridicat din pat, s-a așezat pe margine și l-a întrebat:
-Vlăduț, ce-i cu tine, nepoțelule? Unde am să mă duc eu? – a adăugat ea și a început a tuși tare.
-Adi mi-a spus, iar el a auzit de la mama lui.
-Nu-l asculta, el e un nătărău. Mai stau puțin culcată, – spuse bătrâna încetișor și se întinse din nou în pat.
Vlad își dădea seama că bunica lui se simțea din ce în ce mai rău. A început să tușească, cu greu se ridica din pat. Dar ei nu aveau bani pentru medicamente… Vlad se opri în fața oglinzii vechi de la intrare și își spuse cu voce tare:
-Trebuie să încerci!
După câteva minute, el deja era la farmacie.
-Doamnă, lăsați-mă vă rog să spăl podeaua. Bunica are nevoie de medicamente, dar eu nu am bani să le achit. Fără de ele ea va muri, iar eu voi ajunge la orfelinat…
-Acolo îți e locul, cerșetorule! Ieși imediat de aici! – a strigat farmacista și l-a alungat furioasă.
-Cine v-a permis să vorbiți în halul ăsta cu un copil? – a intervenit o tânără femeie, care în tot acest timp stătea la ghișeu.
Farmacista a schimbat repede tonul vocii și a început să se justifice.
-Ce s-a întâmplat cu bunica? – a întrebat necunoscuta.
-E bolnavă, tușește, nu se ridică din pat, – a răspuns băiatul, cu glasul tremurând.
-Acuș vom cumpăra tot de ce are nevoie! – a răspuns femeia și a început să pronunțe un șir de cuvinte necunoscute pentru Vlad.
Iată așa, băiețelul pe nume Vlad și-a cunoscut viitoarea lui mamă. Bătrâna și-a revenit, femeia îi vizita foarte des și avea grijă să le aducă produse alimentare și toate cele necesare. După un timp, femeia a înțeles că nu poate trăi fără acel copilaș isteț, care se obișnuise deja cu ea și a decis să-l adopte.