Maria iubea ordinea. Nu, nu era o fană înrăită a curățeniei și nu își petrecea tot timpul liber făcând curățenie. Nu era ideală, ci cea mai obișnuită gospodină, care prefera ca fiecare lucru să fie pus la locul său.
Îi plăcea să găsească ușor ceva, în caz că îi trebuia urgent. Femeia încerca să-i învețe și pe membrii familiei să respecte ordinea. Evident, acest lucru îi eșua. Copilul ei iute și ingenios încerca să respecte ordinea, așa cum o înțelegea el. De exemplu, piesele de Lego trebuie împrăștiate peste tot, astfel încât părinții să calce neapărat pe una din ele la noapte.
Și soțul menținea ordinea, așa cum o înțelegea și percepea doar el, începând cu depozitarea instrumentelor până la îmbrăcăminte și ciorapi. Dar Maria nu ceda și tot încerca să rezolve această problemă, se supăra și bombănea tot timpul.
Și odată, așa s-a întâmplat că Maria a fost nevoită să se despartă de bărbații ei pentru câteva zile – copilul s-a îmbolnăvit și părinții au decis că tata trebuie să stea cu el în spital, pentru ca mama să se „odihnească” puțin.
Chiar din prima zi, Maria a făcut curățenie toată casa și a aranjat totul la loc. Seara a cuprins-o o tristețe inexplicabilă, uitându-se la locuința ei perfect curățată, care devenise brusc pustie. Toate jucăriile erau la locurile lor, căci nimeni nu se juca cu ele. Iar hainele soțului nu erau împrăștiate, pentru că nimeni nu le purta.
La un moment dat, i-a venit o idee să împrăștie totul, așa cum era înainte de plecarea lor. Dar ea a respins acest gând, spunându-și că începe să-și iasă din minți. Singurul lucru pe care l-a făcut a fost să pornească televizorul cu desenele animate preferate ale fiului ei. Astfel, ea a reușit să umple tăcerea.
Zilele au trecut incredibil de greu. Dar, în cele din urmă, băieții ei s-au întors acasă sănătoși. După această experiență, Maria a încetat să se mai supere pe ei, pentru că și-a dat seama că e mai bine când este dezordine și copilul îi este sănătos, decât o casă curată și ordonată dar pustie.