Această poveste a fost scrisă de un băiețel din hospice. Doar citește-o!

Marius are 12 ani. Spitalele au devenit a doua casă pentru el. Povestea pe care a scris-o urma să ajungă la un concurs de literatură la școală, dar n-a fost să fie. Marius vrea ca povestea sa să fie citită și simțită… Atunci când a stat la reanimare, cei de acolo i-au promis că povestea lui va fi citită neapărat. Astăzi se simte mai bine. Iar ca să-i menținem această stare noi vom face ca povestea sa să ajungă să fie citită de cât mai multă lume.

Povestea unei raze de lună

„A fost odată o mică rază de lună. Ea era foarte fină, cu greu pătrundea printre norii denși. Ea se pierdea printre ramuri în pădurile încețoșate și nu putea pătrunde în odaie printre perdelele de la fereastră. Ea își dorea să devină la fel ca și surorile ei – razele de soare – puternice, aprinse, ca să aducă tuturor căldură, viață și bucurie. Raza de lună era tristă: „Oare voi rămâne mereu așa de slabă? Ce-aș putea face eu așa?”

Într-o zi o stea argintie și frumoasă i-a zis: „Noi cu tine suntem deosebite. Noi știm să luminăm noaptea și să oferim lumii magie. Pur și simplu luminează din toată inima și nu te teme de nimic!”. În acel moment, raza de lună a fugit peste apă și desenat o cale luminoasă. Toate păsările, peștii și chiar copacii nu-și puteau lua privirea de la ea. Apoi raza de lună a pătruns prin oberliht în odaia unui băiețel care visa frumos și l-a mângâiat pe frunte. Raza de lună s-a jucat un pic printre frunzele copacilor, apoi l-a ajutat pe un cerb micuț care s-a rătăcit să-și găsească mama. Iar spre dimineață, obosită, dar fericită s-a întors acasă pe lună.”