Deputații din Suedia sunt lipsiți de privilegii: fără automobil, asistent personal sau cafea gratuită!

Suedia este un stat minunat. Acesta organizează inteligent viețile lucrătorilor simpli și a deputaților, astfel încât nici unii, nici alții să nu simtă vreo diferență între ei. În această țară, deputații sunt cetățeni obișnuiți, care nu beneficiază în detrimentul statului și a muncitorilor obișnuiți de servicii și prestații suplimentare speciale.

Înșiși parlamentarii înțeleg că nu are sens să profite de privilegii speciale, pentru că datoria unui deputat este aceea de a reprezenta  cetățenii și de a cunoaște realitatea în care trăiește acest cetățean, pentru a o influența oarecum.

Este cunoscut faptul că 349 de deputați, împreună cu președintele Parlamentului Suediei primesc un card anual pentru a utiliza transportul public. Parlamentul are doar 3 mașini la dispoziție, care sunt destinate exclusiv președintelui Parlamentului și celor 3 vicepreședinți, exclusiv pentru evenimentele oficiale din țară. Acestea nu sunt genul de mașini pe care să le poți lua sau să te poți plimba cu ele acasă și la serviciu.

Singurul politician din Suedia, care are dreptul de a avea în posesie o mașină, este prim-ministrul statului. 

Salariul brut al unui membru al parlamentului suedez este de aproximativ 7.200 de dolari, ținând cont de impozitele înalte, salariul curat este estimat la 4.300 de dolari. Dar, până în anul 1957, parlamentarii din Suedia nu aveau absolut niciun salariu, doar contribuțiile membrilor de partid. În prezent, niciun deputat nu are dreptul să-și majoreze salariul.

Cum rămâne cu proprietatea funcționarilor guvernamentali? Statul suedez oferă apartamente exclusiv deputaților care nu dețin proprietăți în capitala țării, iar baza lor electorală este în afara orașului Stockholm. Spațiile locative sunt mici, de obicei, cu un dormitor și o cameră de baie. Acestea nu sunt dotate cu mașină de spălat sau cu un pat pentru 2 persoane, pentru că nici familia, nici soția, nici măcar rudele nu au dreptul nici pentru o singură noapte să rămână în apartamentul care aparține statului. Pentru o noapte de ședere a unei rude, deputatul trebuie să plătească în trezoreria statului o anumită sumă în decurs de o lună de zile.

În sălile clădirii de stat există rafturi cu ziare zilnice, pe care după ce le-a citit, deputatul trebuie să le întoarcă imediat la loc.

Niciun deputat suedez nu are consilier personal, secretar privat sau cosultant. Dacă e să te uiți la lista secretariatului unui partid din Suedia, raportul este următorul: la 100 de deputați le revin 101 de angajați, printre care consilieri generali și analiști, lucrători administrativi care nu sunt disponibili deputaților pentru a rezolva problemele personale. Asta presupune, că fiecare deputat este obligat singur să își întocmească regimul de lucru, să își organizeze întâlnirile, să își scrie discursurile, să își rezerve biletele pentru deplasările de serviciu.

Iată încă un lucru interesant: deputații nu primesc o pensie pe viață după expirarea termenului de activitate în parlament. Adică, un fost parlamentar beneficiază de o pensie în perioada de tranziție după expirarea termenului de activitatea în parlament, nu pentru restul vieții, ci pe o perioadă maximă de 2 ani. Mai mult de atât, pentru a primi această pensie pe o perioadă mai îndelungată de 1 an, el trebuie să demonstreze că încearcă în mod activ să găsească un nou loc de muncă.

Iar funcția de politician regional este considerată un fel de activitate suplimentară, 94% din ei nu beneficiază deloc de salarii.