Cingiz Aitmatov (1928 – 2008) – a fost un scriitor și scenarist kârgâz, cel mai cunoscut al țării sale. El era numit maestrul „realismului magic”. Creațiile sale au devenit opere clasice ale literaturii sovietice, reușind să atingă teme și idei care rămân la fel de actuale de-a lungul veacurilor. Cărțile lui opresc timpul și anulează lumea exterioară, vorbesc despre lucruri importante într-un mod simplu, dar minunat.
Ultimul său roman „Când se prăbușesc munții”, apărut în limba kârgâză, autorul l-a prezentat la Bișkek în anul 2006.
Iată 12 citate din cărțile scriitorului kârgâz Cingiz Aitmatov:
1.Oamenii nu înțeleg câte nenorociri și câtă mizerie în viața lor se întâmplă și s-a întâmplat de-a lungul timpului din cauza leneviei.
2.Este imposibil să iei cu tine patria, poți lua cu tine doar dorul. Dacă patria ar putea fi târâtă din urmă ca un sac, atunci aceasta ar fi lipsită de valoare.
3.Pentru copiii mici, adulții întotdeauna par inteligenți și autoritari. Iar atunci când cresc, văd că profesorii nu știu chiar atât de multe și nu sunt chiar atât de inteligenți cum păreau.
4.Fiecare persoană are o sarcină inevitabilă – să fie om, azi, mâine, mereu.
5.Cât de mult pământ, cât spațiu și lumină, dar omului oricum nu-i ajunge ceva, și mai presus de toate libertatea…
6.Faci un lucru și te gândești: ei bine, cred că acum voi putea trăi liniștit. Dar nu, viața va veni cu altceva!
7.Bunătatea nu stă pe marginea drumului, nu o poți găsi întâmplător. Bunătatea o învață omul de la om.
8.Toate visele se nasc mai întâi de toate în imaginație, apoi, în cea mai mare parte, se prăbușesc pentru că au îndrăznit să crească fără rădăcini, ca alte flori și copaci…
9.Atunci când există fericire, nu te gândești la ea.
10.Dacă-ți ia cineva bunătatea – nu te vei pierde, vei supraviețui. Dar sufletul îți va rămâne călcat în picioare și asta nu se repară cu nimic.
11.Se spune că prietenii se cunosc la nevoie, dar în opinia mea, ei se cunosc și în momentele de fericire.
12.Stomacul este mai inteligent decât creierul, deoarece stomacul este capabil să vomite. Creierul „înghite” orice gunoi.