Simplu și clar despre modul în care noi înșine suntem gata să ne distrugem viața.
– Acesta este rândul unde se aduc jertfele?
– Aici, aici! Vei fi după mine. Eu sunt jertfa cu numărul 852 și tu vei fi 853.
– O, Doamne…Când ne va veni rândul?
– Nu îți face griji, rândul trece repede. Dumneavoastră pentru ce aduceți jertfă?
– Eu în numele iubirii, dar dumneavoastră?
– Eu – în numele copiilor. Copiii sunt totul pentru mine!
– Ce aduceți ca jertfă?
– Viața mea. Doar copiii mei să fie sănătoși și fericiți. Tot, tot le dau. Un bărbat bun m-a cerut de soție și am refuzat. Cum copiii mei să aibă un tată vitreg? Mi-am lăsat locul de muncă preferat pentru că aveam de mers prea departe,m-am angajat ca ajutoare de educator, ca să-i supraveghez, să-i hrănesc, să-i îngrijesc și când sunt la grădiniță.
– Te înțeleg, dar eu vreau să jertfesc cu relația mea amoroasă. Soțul meu și cu mine nu mai avem nimic în comun. El are deja o altă femeie și eu am găsit un alt bărbat… Ar fi totul bine, dacă soțul meu ar pleca! Dar el nu pleacă! Plânge, spune că s-a obișnuit, mi-i jale de el, nu pot să-l alung.
O ușă se deschide și se aude o voce: – Numărul 852 ți-a venit rândul.
– Oh, merg eu. Așa îmi fac griji că nu îmi vor primi jertfa.
Emoționat, numărul 853 își așteaptă rândul. Timpul se scurge încet, iar numărul 852 iese din birou.
– Ce ți-au spus? Au acceptat jertfa?
– Nu, au zis să merg acasă și să mă mai gândesc.
– Cum așa? De ce nu au acceptat acum?
– M-au întrebat: „Te-ai gândit bine? Este pentru totdeauna! ”. Eu le-am spus: „Copiii vor crește, vor aprecia faptul că mama lor s-a sacrificat pentru ei”. Iar cei din birou mi-au arătat un filmuleț din viitor despre cum copiii mei au crescut deja. Fiica mea s-a căsătorit în altă țară, iar fiul meu mă sună odată-n lună și atunci vorbește fără chef. Eu l-am întrebat: „ De ce fiule te comporți așa, iar el mi-a spus: „Nu te mai implica mamă în viața noastră. Chiar nu ai cu ce te ocupa? Cu ce, fiule, dacă eu toată viața mi-am dedicat-o vouă? Copiii mei nu ar aprecia sacrificiul meu, de asta și m-au trimis acasă să mă gândesc.
Ușa se deschide și se aude o voce: – Numărul 853 ți-a venit rândul.
– Oh, mi-a venit rândul, m-ați debusolat, ce voi face eu acum?
– Intră, ce ați adus ca jertfă?
– Relația amoroasă.
– Arătați.
– Este o relație nouă. Ne-am întâlnit acum șase luni.
– De ce o sacrificați?
– Pentru ca să-mi salvez căsnicia.
– De ce trebuie să o salvați?
– Pentru că soțul meu are amantă, mereu se împarte între două femei.
– Dar dumneavoastră?
– Și eu am întâlnit un alt bărbat.
– Deși vreți să sacrificați noua relație?
– Da…vreau să-mi păstrez căsnicia.
– A cui căsnicie? Spui că soțul dumneavoastră are o altă femeie. Dumneavoastră un alt bărbat. Unde vedeți familie aici?
– În acte suntem încă familie.
– Adică sunteți mulțumită de relația aceasta?
– Nu, cum pot să fiu mulțumită? Mereu plâng și sunt tristă.
– Dar să schimbați această căsnicie pe noua relație, nu doriți?
– Aceasta este pentru distracție, cred că merită sacrificată.
– Înainte să o sacrificați. Vă vom arăta un film despre viața dumneavoastră.
În film sufletul femeii suferea, era în depresie, iar soțul ei era reprezentat în chipul unui băiețel, care o privea pe soția sa ca pe o mamă, nu ca pe femeia sa.
– De ce soțul dumneavoastră vă privește ca pe o mamă?
– Poate pentru faptul că eu sunt puternică, pentru că am învățat că o soție trebuie să țină casa și pe soț.
– Dar de ce nu îmi arătați viitorul?
– Pentru că în situația actuală dumneavoastră nu aveți viitor. Atât timp cât o să vă comportați cu soțul dumneavoastră ca cu un copil, situația nu se va schimba.
– Atunci ce să fac? Ce jertfă să aduc?
– Nu știm, poate dumneavoastră mai tare vă place să fiți mamă decât soție?
– Nu, mie îmi place să mă simt iubită. Puteți să îmi dați un sfat ce să fac?
– Nu mai fiți mama soțului, încercați să-l seduceți, să arătați că-l iubiți, nu-l mai cicăliți.
Femeia cu numărul 853 a ieșit tristă din cabinet, tremurând își ținea relația la piept.
Numărul 854 intră emoționat în cabinet, iar acolo este întrebat:
– Sunteți gata să vă sacrificați propriile dorințe și interese, doar ca „mama” să nu se supere?
Ușa se închide. Oamenii merg pe coridor, alături își au dorințele, abilitățile, carierele, talentele, oportunitățile – tot ceea ce sunt dispuși să jertfească.
Autor: Irina Semina, specialist în terapie prin povești.