Moartea a împins ușa și ea s-a deschis fără zgomot. În casă era întuneric și doar în camera îndepărtată era aprinsă lumina. Hidoasa cu coasa a răsuflat ușurată – în sfârșit, ea își va îndeplini misiunea. Ea a alunecat deasupra podelei și s-a apropiat de pat.
-Ai întârziat! – s-a auzit o voce nemulțumită din spate.
Moartea s-a întors. Cea, după care ea a venit, stătea în fotoliu, îmbrăcată, chitită, de parcă era gata de bal.
-De ce nu ești în pat? – a bombănit nemulțumită bătrâna cu coasa, – toți oamenii decenți dorm de mult.
Femeia rânji.
-Te așteptam pe tine. E de prost gust să întâlnești un oaspete mult așteptat, tolănită sub plapumă.
-Eu sunt cea mult așteptată?! – a exclamat supărată Moartea, – mă fugăresc după tine de luni de zile! Dar nu stai o clipă locului! De câte ori nu aș veni – nu te găsesc acasă! Ba ești la expoziție, ba la teatru. Odată te-am așteptat ca proasta până la miezul nopții, iar tu, după cum s-a dovedit, te-ai îmbătat și ai umblat cu distracțiile până dimineața! Nu ți-e rușine, la o asemenea vârstă!
-Mi-e rușine – s-a pocăit femeia, – dar nu puteam să ratez așa ceva. A fost atât de distractiv! Ne-am adunat cu vechii prieteni, am râs, ne-am distrat, ne-am amintit de trecut…
-De fapt, era masa de pomenire a celei mai bune prietene! – i-a răspuns vizitatoarea cu răutate.
-Ei, și ce, acum să plângem? – a râs stăpâna. – Prietena mea ura lacrimile – de la ele apar ridurile.
-Totul trebuia să fie altfel! Trebuia să vii de la pomenire, să te simți rău, să te întinzi în pat. Eu aș fi venit, te-aș fi luat, totul ar fi fost frumos și decent! Am venit la timp, te-am așteptat, mi-am făcut griji, iar tu te distrai!
-Iartă-mă, – a oftat femeia.
-Din cauza ta am ieșit din program! Nici eu nu mai sunt demult tânără! Și, apropo, am și eu nervi!
-Să-ți fac un ceai? Sau mai bine ceva mai tărișor?
Această întrebare a luat-o prin surprindere pe Moarte. Ea a încercat să se opună:
-Eu nu pot, eu nu beau la serviciu, – dar femeia a insistat:
-Nu te supraîncărca așa! Te-ai vzut în oglindă? Ai semne evidente de surmenaj pe față!
Moartea nu se privea niciodată în oglindă, pentru că asta nu îi aducea nicio plăcere.
-Trebuie să ai grijă de tine. Uneori să te mai relaxezi, la urma urmei ești și tu femeie! Mergi la un masaj, fă o baie cu spumă. Și ceva pentru suflet… Ascultă, te grăbești undeva? – a întrebat femeia brusc.
Sorbind din pahar, Moartea a răspuns că până dimineață este liberă.
-Atunci hai cu mine! Să ne distrăm ca ultima dată! Știu un club – acolo până dimineață dau un jazz absolut uimitor!…
…Dimineața, abia mișcându-și picioarele, sprijinindu-se una de alta, femeia și Moartea au intrat în casă.
-Ufff, în viață nu am dansat așa! – femeia a căzut în fotoliu, – poate cel puțin după moarte mă voi odihni. Ei, ce am plecat?
-Cum să nu! – i-a răspuns Moartea. Mai ai încă mult timp de țopăit cu aceste picioare pe Pământ. Am un program, iar din cauza ta, iar am ieșit din el. Deci, mă vei aștepta, ai răbdare. Am plecat după alți candidați mai disciplinați ca tine…