-Vrei să fii soția mea? – a întrebat-o el plin de pasiune, frumos, îndrăgostit, nu era un conte, dar nici un simplu țăran.
-Nu vreau să mă căsătoresc… – a răspuns ea neîncrezut.
-Căsătorește-te cu mine, nu vei regreta! Eu te voi iubi veșnic, te voi adora, voi avea grijă de tine, în plus eu știu să gătesc cea mai gustoasă carne pe cărbuni!
Vrăjitoarea nu iubea carnea, însă gândul de a avea un bărbat care știa să gătească gustos o bucura.
-Dar să nu îndrăznești să mă înșeli, nici cu gândul, nici cu fapta!
-Nu ești tu femeia, pe care ar îndrăzni vreun bărbat să o înșele! – și mirele fericit s-a grăbit să înceapă pregătirile pentru nuntă și celelalte.
La început de primăvară au jucat nunta. Sărbătoarea a răsunat așa de tare, încât au venit oaspeți tocmai din oraș!
Toți se bucurau, și doar Vrăjitoarea privea cu tristețe la cei șase motani, care stăteau așezați pe cuptor. O Vrăjitoare fericită înseamnă mult pentru întregul sat, oamenii erau nespus de bucuroși. Timp de jumătate de an totul a fost minunat! În primăvară zăpada s-a topit la timp, ploua doar noaptea și în mod regulat, recolta creștea, iar când a venit vremea coasei, țăranii au adunat atâta fân, încât chiar și cei mai săraci și-au acoperit casele!
Iată că a venit și sărbătoarea Samhain și Vrăjitoarea a zburat să-și îndeplinească îndatoririle, iar când s-a întors nu și-a găsit soțul acasă. Motanii priveau suspicios sub hambar. Vrăjitoarea s-a uitat sub o scândură desprinsă și l-a chemat:
-Dragul meu, vino la mine! – de sub scândură a ieșit un motan frumos cu o mutră vinovată.
-Doar ți-am spus, să nu mă înșeli nici cu gândul, nici cu fapta! Hai treci în casă, vei fi al șaptelea! – a oftat tânăra Vrăjitoare și și-a scos inelul de pe deget, agățându-l pe lănțișorul din jurul gâtului, lângă celelalte șase…