
Trăia odată o băbuță și un moșneag. Cei doi au trăit întreaga viață înțelegându-se ca niște prieteni, iar odată cu venirea bătrâneților au început tot mai des să se certe. Au apărut foarte multe pretenții, nemulțumiri și conflicte care începeau de la fleacuri. El îi zicea un cuvânt, ea îi răspundea două, el – cinci, ea – zece, și tot așa.
Între ei domnea o atmosferă atât de rece, încât toți din sat știau cât sunt de gălăgioși.
Într-o zi, vecina a auzit că cei doi iarăși s-au certat și îi zice babei:
-Marie, nu ai obosit să te cerți în fiecare zi cu moșneagul tău? Du-te până la vrăjitoarea, care trăiește la marginea satului, poate ea te va ajuta cu ceva.
„Poate într-adevăr să mă duc?” – s-a gândit baba.
A mers la vrăjitoare, s-a plâns de moșneag și de certurile lor, i-a povestit că nu mai are puteri să trăiască într-o casă cu el. Apoi i-a cerut ajutorul.
Vrăjitoarea a înțeles imediat totul, i-a scos din fântână o găleată cu apă, i-a turnat-o într-un borcan, a șoptit câteva cuvinte deasupra borcanului și i-a înmânat babei apa. Apoi îi zise:
-De îndată ce începe cearta, ia o gură de apă de aceasta, dar nu te grăbi să o înghiți. Ține apa în gură până când moșneagul tău nu se va calma. Atunci totul se va ameliora.
A luat baba borcanul cu apa „fermecată” și s-a întors acasă. De îndată ce a pășit pragul casei, moșneagul a început să strige la ea:
-Pe unde ai umblat, e timpul să mulgi vaca, iar tu te plimbi prin sat!
Baba a luat o gură de apă și tace, cum i-a spus vrăjitoarea. Moșneagul a auzit că baba nu îi răspunde nimic și s-a liniștit.
Bucuroasă, baba se gândi: „Se pare, că apa asta chiar e fermecată”! Apoi, s-a pornit să mulgă vaca, dar s-a împiedicat și a scăpat gălețile din mână și zgomotul s-a răsunat în toată curtea.
Auzind moșneagul, iarăși a luat-o la certat, că nu vede pe unde merge și este o gură-cască… Baba se grăbi iar în casă și mai luă o gură de apă fermecată. Stă și așteaptă să vadă ce are să fie. Iar moșneagul, văzând că baba nu îi zice niciun cuvințel înapoi, a rămas uimit.
De atunci, cei doi au început să trăiască în pace și înțelegere așa cum o făceau în tinerețe. Când moșneagul începea să facă gălăgie, baba lua apă în gură și se termina scandalul! Minune, nu alta!