-Deschideți imediat! – s-a auzit de după ușă, – Noi știm că sunteți acasă!
-Sunt – a confirmat Baba Cloanța, deschizând ușa, – Ce doriți? Cine mai sunteți și voi?
-Suntem de la Serviciul Fiscal de Stat, – a spus un bărbat gras și a intrat în cocioabă. După el a intrat un omuleț mic și chel cu un teanc de hârtii în mână.
Acesta a examinat cocioaba și s-a întors spre Cloanță.
-De ce nu plătești impozitele, bătrâno?
-Pentru ce să le plătesc? – s-a uimit ea.
-Așa e legea. Ciuperci și mure aduni din pădure?
-Adun, – a răspuns baba.
-Dar pădurea a cui ei? A statului. Prin colectarea de ciuperci aduci daune iremediabile pădurii, care…
-Cum adică iremediabile? – l-a întrerupt ea, – Păi, ciupercile vor crește din nou.
Agentul l-a privit încruntat pe omul chel și acela i-a întins o foaie.
-Într-adevăr. Dar asta ce e? Un cuptor? Faci focul cu lemne, nu-i așa?
-Nu. Cuptorul e fermecat. De la sine arde focul în ea.
-Dar fum iese?
-Iese.
-Iată! – a exclamat bucuros grasul. – Fumul contribuie la poluarea mediului înconjurător. Pentru soluționarea acestei probleme sunt necesare finanțe. Plătește taxa pentru utilizarea echipamentului special fără permisiunea statului.
-Nu plătesc nimic, – a bufnit Baba Cloanța, – eu voi face un farmec și nu va mai ieși fum. Pentru ce să plătesc?
Agentul s-a uitat la chel, acela a strâns din umeri.
-Ei bine, bătrâno. Dar pentru cocioaba ta plătești impozit?
-Pentru ce? – s-a mirat baba, – Eu singură am făcut-o prin farmece.
-Pentru servicii, desigur, – a zâmbit indulgent agentul. – Acoperișul nu curge? Nu curge. Șobolani ai? Nu. Și a cui este meritul? A statului. Căci statul are grijă și nu uită de tine. Iar tu nu plătești impozitele! Rușine!
Baba Cloanța a început să râdă:
-Off, m-ați făcut să râd. Acoperișul nu curge pentru că Spiridușul mi-l repară în fiecare an. Iar șobolanii îi prinde Pisica.
Grasul din nou s-a uitat la chel și acela i-a dat zâmbind câteva foi.
-Așadar, zici că Spiridușul se angajează în activități ilegale de muncă? Iar impozite nu plătește. Ne vom clarifica. Dar cum stai cu serviciile comunale, bătrână? Niciodată nu ai achitat nici pentru lumină, nici pentru apă.
-Apa curge de la izvor, – s-a indignat Baba Cloanța. – Iar izvorul a apărut aici fără implicarea statului!
-Vom verifica asta.
-Și lumina, știi, nu este meritul statului! Soarele a început să strălucească cu mult înaintea voastră!
-Ce prostii, – s-a hlizit agentul. – Dacă nu vrei să plătești, îți vom restricționa accesul. Nu îți va mai străluci soarele.
S-a uitat printre foi și i-a întins una babei.
-Asta e pentru toate celelalte. Plătește sau îți vom confisca proprietatea.
Agentul s-a apropiat de pisică, care dormea sub scaun, a apucat-o de blană și a ridicat-o:
-Asta ce e? O pisică? Ea are permisiunea de a extermina rozătoarele? Nu.
-Dobitocule, lasă-mă jos! – a strigat pisica.
-Și trebuie să aflăm, ce face ea cu pieile, de ce nu le predă statului? – a continuat executorul.
Numai a terminat să vorbească și s-a transformat într-un șoarece, iar chelul într-un șobolan.
-Am obosit de ei! – a zis Baba Cloanța, scuturându-și palmele. – Pufosule, să nu îi mănânci cu totul. Să le lași pieile. Le voi preda statului.