„Dumnezeu cu ele, cu aceste femei inteligente și învățate! Cu cele naive este mai simplu de trăit” scrie Anton Cehov într-o povestire de a sa.
Cehov a fost un medic, prozator și dramaturg rus. De foarte mulți ani, spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune în teatrele din România. Mari regizori de teatru din România au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov. Vedeți mai jos o crâmpeie dintr-o povestire a dramaturgului.
Anton Cehov: „Colanții roz”
Astăzi este o zi ploioasă, cerul este acoperit de nori, iar afară totul este umed și plin de bălți. Ivan Petrovici Somov este plictisit de vremea de afară, ziarele nu au fost încă aduse, nu poate merge la vânătoare, iar cina încă nu este gata.
Acasă Somov nu este singur, ci cu soția sa, Ludmila Somova, o doamnă scundă și frumoasă, care purta o rochie vaporoasă și colanți roz. Ea scrii o scrisoare.
– Ludmila, draga mea, pentru cine scrii așa o scrisoare de lungă? întreabă Somov, văzând cum soția sa începe să scrie a șasea foaie de caiet.
– Surorii mele, Vera…
– Pot să citesc și eu?
– Citește, dar nu e nimic interesant …
Somov ia foile scrise și, continuând să meargă, începe să le citească. După prima pagină, bărbatul s-a schimbat la față…
– Nu e posibil una ca asta!, strigă bărbatul și aruncă foile pe masa de birou.
– Ce s-a întâmplat?, s-a speriat Ludmila.
– Ce s-a întâmplat? Ai scris șase pagini pline de greșeli gramaticale, de exprimare, șase pagini în care se vede cât de agramată și incultă ești, cum e posibil una ca asta?
– Da, este adevărat, Ivan, nu prea am mers la școală, spune femeia roșind.
– Ascultă, Ludmila, este inadmisibil una ca asta, tu ești mamă, ce îi vei învăța pe copiii tăi?
– Mama e de vină, începe să plângă femeia. Toți îi spuneau să îmi dea voie să absolvesc gimnaziul, dar ea nu m-a lăsat.
Somov căscă și își toarnă un pahar de vodcă. Sub influența băuturii și a cinei gustoase, care i-a fost servită de soția lui, acesta se calmează și chiar devine mai vesel… Se uită cum soția sa frumoasă, cu o față îngrijorată, pregătește o salată și se gândește:
„În zadar, am descurajat-o. De ce i-am spus atât de multe cuvinte umilitoare? Adevărat, este cam prostuță și incultă, dar în schimb este cuminte, gătește gustos și nu are pretenții.”
În același timp, își amintește cât de complicate sunt femeile inteligente. Câte pretenții au, cât sunt de exigente și de greu de mulțumit. „Dar cu Ludmila este atât de ușor de trăit, nu înțelege prea multe și nu se agăță de critici. Cu Ludmila este liniște în casă, iar pentru o discuție inteligentă pot mergi la Natalia Andreevna sau lui Maria Frantsovna…Dumnezeu cu ele, cu aceste femei inteligente și învățate! Cu cele naive este mai simplu de trăit”, meditează Somov mâncând cu plăcere din salata gustoasă făcută de soția sa.