A trăit doar pentru sine și spune că este fericită. Povestea unei rusoaice de 77 de ani, care nu a vrut niciodată soț sau copii

Noi ne-am obișnuit că o femeie fericită este soție, mamă și mai apoi bunică. Dar poate fericirea să arate altfel? La această întrebare a răspuns rusoaica, Lidia Petrovna, în vârstă de 77 de ani, care nu a fost niciodată căsătorită și nu are copii. Femeia însă spune că viața ei nu poate fi numită plictisitoare sau nefericită.

Lidia Petrovna s-a născut cu un an înaintea celui de-al doilea război mondial. Tatăl său a plecat la război în anul 1941 și a murit cu trei zile înainte de a se termina conflictul. Peste câțiva ani după tragedie, mama Lidiei s-a recăsătorit, iar în scurt timp aceasta a născut două fete și doi băieți. La insistența părinților, Lidia a abandonat școala după clasa a șasea pentru ca să o ajute pe mama sa la treburile casnice și la creșterea copiilor.

Fiica adoptivă povestește că tatăl vitreg nu o avea la inimă. Deși își iubea proprii copii, pe ea mereu o maltrata.

La 16 ani, Lidia a decis să plece din satul natal la Novosibirsk, cel mai mare oraș din Siberia. Aceasta a primit de la părinții săi o pernă și o plapumă, iar în loc de rămas bun, tatăl vitreg i-a spus să nu se mai întoarcă.

„Aveam doar un bilet într-o singură direcție și adresa unde trăia sora mamei mele. Mătușa mea m-a întâlnit bine și jumătate de an m-a adăpostit în casa ei. În timpul liber citeam și învățam din cărțile verișorilor mei. După aceasta, am fost admisă la o școală cu profil tehnic. Eram doar două fete într-o clasă cu mai mulți băieți. Vă puteți imagina câți potențiali miri avea o blondă înaltă, care putea coace pâine și prăjituri de casă?”, povestește cu zâmbetul pe buze Lidia Petrovna.

Chiar dacă mulți băieți de vârsta ei îi făceau curte, tânăra avea o relație cu un profesor, care a ajutat-o să intre la facultate: „știu că dacă mama mea ar fi aflat că, eu la vârsta de 18 ani, mă întâlnesc cu profesorul meu, care era de vârsta ei, avea să mă blesteme.”

După ce a absolvit facultatea și s-a angajat la o uzină din oraș, Lidia și-a chemat frații și surorile la Novosibirsk să muncească.

„Am încercat să-mi construiesc o carieră. I-am ajutat pe frații mei să intri la colegiu, i-am adăpostit în camera de cămin unde trăiam eu, iar pe una dintre surori am luat-o să lucreze cu mine la uzină. Eram mereu ocupată, nu-mi rămânea timp să mă gândesc la căsătorie și copii.”

„I-a fost dăruit un bilet” pentru o viață nouă la Teatrul de Operă și Balet

Lidia Petrovna la 42 de ani.

Lidia Petrovna a ajuns întâmplător la Teatrul de Operă și Balet. După ce s-a eliberat conducătorul pe gospodărie, tânăra a fost angajată în locul acestuia datorită unui cunoscut.

„Atunci pentru mine a început o viață nouă. Înainte de asta am văzut doar o parte a monedei — nopți nedormite și muncă grea, iar la teatru am descoperit arta, cultura, muzica și oamenii celebri. Eu întâlneam artiștii la Aeroport, îi cazam, le rezervam mese la restaurant.”

Aproape 30 de ani, Lidia Petrovna a lucrat la Teatrul de Operă și Balet din Novosibirsk. În fiecare vară, aceasta se odihnea la mare la Soci, iar iarna— la sanatoriu.

„În fiecare vară, chiar și la această vârstă eu merg la Soci timp de o lună și jumătate, prietenii mei îmi închiriază un apartament. Pentru vacanță strâng din pensie câte puțin și astfel ajung pe plajele din Soci, îmi văd vechii prieteni și pe iubitul meu, Igor Valentinovici, cu care petrec timpul frumos.”

„Am ales conștient viața fără soț și fără copii”

Lidia Petrovna spune că traumele trăite în copilărie și tatăl vitreg care o maltrata au făcut-o să trăiască doar pentru sine.

„De ce nu m-am căsătorit? Pentru ce? Îmi amintesc cât de greu i-a fost mamei cu cinci copii și un soț tiran. Îmi amintesc cum se ascundea în spatele sobei cu o cutie de fotografii de-al tatălui meu și le privea, și plângea. Apoi soțul ei a văzut această cutie și a ars-o. Toate amintirile despre tatăl meu le-a ars. Nu m-am căsătorit, pentru că vroiam să mă bucur de viață, să mă bucur de plăcerea fiecărei zile, să merg în călătorii și să nu fiu obligată să îngrijesc de cineva.”

Femeia spune că nici copii nu a vrut niciodată, se mulțumește cu nepoții și strănepoții din partea fraților și surorilor.

„Probabil, după 40 de ani, mi-am dat seama în mod clar că timpul nu se mai întoarce, iar eu nu voi avea niciodată soț sau copii.”

Rusoaica afirmă că fiecare om decide ce fel viață trăiește, se dedică familiei sau trăiește doar pentru sine. Totuși, potrivit femeii, este foarte important că alegerea să fie făcută în mod conștient, să înțeleagă că nu există o cale de întoarcere.

Totodată, Lidia Petrovna menționează că are o strănepoată pe care o iubește ca pe propria fiica.

„Am o strănepoată și o iubesc ca pe fiica mea. Când era încă mică, venea des în ospeție, îi citeam operele lui Pușkin și Lermontov, sau o duceam la teatru. Toate cărțile mele, am o bibliotecă impresionantă, le va moșteni ea. Dar și cutiile de bijuterii, fotografiile și amintirile tot ei îi vor rămâne. Știu că ea va avea grijă de ele, le va păstra și le va arăta generațiilor viitoare”, conchide femeia în vârstă de 77 de ani.

Potrivit psihologilor, dacă în trecut puține femei sau bărbați alegeau să nu se căsătorească, în prezent, mulți tineri amâna mariajul. Aceștia aleg să-și întemeieze o familie deja fiind adulți, doar după ce absolvesc o facultate, își dezvoltă cariera sau își cumpără o locuință. Acești oameni își au obiceiurile formate pe care nu vor să le schimbe pentru un anumit mod de viață. Iar odată cu trecerea anilor le este din ce în ce mai greu să permită cuiva să intre în viața lor.