Pilda despre cel mai bun prieten: „Raiul este pentru cei, care nu-și lasă aproapele”

Un bărbat împreună cu un câine mergeau pe un drum lung din pustiu. De oboseală, abia își mai simțea picioarele drumețul, la fel, și câinele se mișca agale și respira cu greu. Dintr-o dată, în fața bărbatului a apărut o oază de lumină! Acesta a zărit în spatele unui gard — muzică, flori și murmurul unui izvor.

– Ce se află după acest gard?, a întrebat călătorul pe paznicul care stătea la poartă.

– Acesta este paradisul, ai murit deja, acum poți să intri și să te odihnești cu adevărat.

– Este apă acolo?

– Numeroase fântâni curate și bazine reci te așteaptă.

– Și de mâncare găsesc?

– Orice vrei tu.

– Câinele îl iau cu mine…

– Îmi pare rău, domnule, cu câini este imposibil de intrat. Animalul va trebui să-l lăsați aici.

Drumețul a refuzat să intre. Cei doi prieteni, flămânzi și însetați, și-au continuat calea. După ceva timp, drumul i-a dus la o fermă. Și la poarta de la intrare, îi aștepta un alt un paznic.

– Puteți să-mi dați puțină apă să beau?, întrebă călătorul.

– Intră, este o fântână în curte.

– Dar câinelui meu?

– În apropiere de fântână este un bol cu apă și pentru câinele dumneavoastră.

– Aveți și ceva de-ale gurii?

– Te pot servi cu o cină.

– Dar câinelui?

– Îi voi oferi un os.

– Ce se află în acest loc?

– Acesta este raiul.

– Cum e posibil? Paznicul de la celălalt ținut pe lângă care am trecut, mi-a spus că paradisul este acolo.

– V-a mințit, acolo este iadul.

– De ce acceptați ca drumeții să fie mințiți?

– De fapt, este un lucru foarte important pentru noi. Astfel, doar cei cei care nu-și părăsesc prietenii ajung în rai.