Gestul altruist al unui discipol confucianist

Zengzi, unul dintre discipolii lui Confucius, și-a îndeplinit de două ori serviciul și de fiecare dată, avea sentimente și stări diferite. El a spus:

-Am oficiat o slujbă religioasă când tatăl și mama mea erau în viață. Atunci, am primit doar trei măsuri de grâu și inima mea a fost plină de bucurie. După aceea, am primit trei mii de bucăți de boabe, dar nu am putut să o împart cu părinții mei, așa că inima mea era plină de tristețe.

Discipolii l-au întrebat pe Confucius:

-Acest gest poate fi considerat unul altruist?

-Este un gest egoist, răspunse Confucius. – Dacă ar fi fost lipsit de interes personal, oare putea tristețea să se cuibărească în inima lui? O persoană cu adevărat dezinteresată privește la trei sau la trei mii de măsuri de grâu, precum un vultur ar privi un țânțar care zboară în trecere.

Rar cine acționează dezinteresat. De regulă, suntem conduși de interese. Lumea are culorile dispoziției noastre. Dacă suntem sinceri și binevoitori, atunci suntem fericiți. Dacă suntem egoiști și pesimiști, atunci în inima noastră intră tristețea.

Ne străduim să fim mai mult sau mai puțin corecți cu cei din jur. Uneori, acționăm inconștient sau din cele mai sincere intenții, fără să ne gândim că întristăm pe alții.

error: Content is protected !!